La ceas de taină, acolo, în sufletul meu, s-au aşezat pentru vecie lacrima şi zâmbetul, căutarea şi găsirea, iubirea şi ura, răsăritul şi apusul.
Cum aş putea să arunc ceva din toate acestea?
Ele reprezintă însăşi existenţa mea, adică viaţa cu bune şi mai puţin bune!
Ea mi-a fost dăruită pentru a o trăi fir cu fir, strop cu strop, secundă cu secundă!
Iar la cumpăna luminii mă voi prezenta cu valiza plină de tumultul propriei mele treceri!
