Te rog,
iartă-mă cu
mângâierea blândă a mângâierii
pentru pierderea necugetată
din timp,
pentru aşteptarea nerăbdătoare
din vis,
pentru uitarea nepovestită
din dor!
Te rog,
iartă-mă cu
suspinul înlăcrimat din suspin
pentru îndrăzneala
zborului spre înălţimi
pentru amăgirea
pasului prin străini
pentru ascunderea
amintirilor în priviri.
Te rog,
iartă-mă cu
iertarea adâncă a iertării
pentru cuvântul amar
din cuvânt,
pentru fapta rece
din faptă,
pentru gândul furişat
din gând!
Să-ţi fie Sfânta
Sărbătoare a Paştelui
Lumină de Înviere
pentru Linişte şi Împăcare,
pentru Suflet şi Viaţă,
pentru Credinţă şi Iubire!
Mariana Rogoz
Stratulat
Panciu, 14 aprilie
2012
