Iubirea - pasăre liberă

În plimbările mele pe cărările vieţii,
în zborul himeric pe aripile timpului
am stat de vorbă cu stelele,
am ascultat gândurile,
am dăruit visele
şi am căutat iubirea.
Acea iubire ascunsă tainic sub pleoape speriate,
acea iubire născută din îngemănarea a două suflete
ce-şi aşteptau jumătatea.
Şi, ca în mitul Androginului,
cele două jumătaţi s-au îmbrăţişat,
s-au contopit, necondiţionat,
într-un întreg etern.
De ce necondiţionat?
Simplu! Iubirea e liberă,
e pasăre ce-şi cântă dorul în imensitatea vieţii,
e cuvânt neîngrădit de timp şi spaţiu.
Iubirea e rotirea anotimpurilor,
e şirul nesfârşit de nopţi şi zile,
e clipa de sublim extaz al unui sărut sub clar de lună,
e privirea florilor, a frunzelor,
e surâsul cerului şi lacrima norilor.
E pasul timid pe ţărm de timp,
e tăcerea din adâncul apelor,
e suspinul izvoarelor din umbra munţilor,
e cărarea trecerii prin culorile curcubeului.

Şi pentru ca toate acestea să rămână iubire,
nu e loc pentru condiţii!

Mariana Stratulat
02 septembrie 2012