marți, 19 martie 2013

La ora 12.00 – MOZAIC!

“Dacă nu putem fi buni,
să încercăm să fim măcar politicoşi.”
Nicolae Steinhardt


Bună ziua!

Eşti invitat la
MOZAIC!
(marţi, 19 martie 2013, ora 12.00)
Informaţii, ştiri, vorbe şi toate nebuniile despre tot şi despre toate!

Emisiunea se difuzează numai la:
http://radioenigmaromania.ro/
http://asculta.radioenigmaromania.ro:8000/listen.pls

Sunt Mariana Stratulat
şi îţi doresc o zi liniştită!
Pentru dedicaţii, preferinţe muzicale şi alte intenţii nobile,
scrie aici:
ID: radio_enigma_romania
http://radioenigmaromania.ro/public/despre-enigma/dedicatii

Ce credeţi despre politeţe şi oamenii politicoşi?

“A vorbi aşa, ca să răneşti o persoană oarecare din jurul tău,
este dovada de cea mai mare necuviinţă.”
Swift

Un comentariu:


  1. POLITÉȚE, (2) politeți, s. f. 1. Atitudine, comportare conformă cu buna-cuviință, amabilă, politicoasă; amabilitate. ◊ Pronume personal (sau posesiv) de politețe = pronume care se folosește în vorbirea cu sau despre o persoană căreia i se cuvine respect sau pentru a-i impune respect. ◊ Loc. adj. De politețe = a) care exprimă politețe; b) politicos, amabil; protocolar. ◊ Loc. adv. Din (sau de, rar, pentru) politețe = fiind obligat de anumite cerințe (formale) de conduită, de etichetă. ♦ Ansamblu de reguli de comportament în spiritul bunei-cuviințe, al amabilității și al respectului reciproc. 2. (Fam.; la pl.) Cuvinte sau gesturi care exprimă politețea (1) (exagerată a) cuiva față de cineva. [Pl. și: (2) politețuri. – Var.: politéță s. f.] – Din fr. politesse.
    Sursa: DEX '98 (1998)

    POLITÉȚE s. 1. cuviință, decență, respect, (livr.) reverență, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (O atitudine plină de ~.) 2. amabilitate, manieră, (livr.) civilitate. (E de-o ~ ireproșabilă.) 3. v. curtoazie.
    Sursa: Sinonime (2002)

    Politețe ≠ impolitețe, apolitețe, bădărănie, bruschețe, brutalitate, grosolănie, indelicatețe, nepolitețe, nedilecatețe, vulgaritate
    Sursa: Antonime (2002)

    POLITÉȚE ~i f. 1) Comportament politicos; atitudine amabilă; amabilitate. 2) Vorbă sau gest care exprimă un astfel de comportament (de obicei exagerat). [G.-D. politeții; Pl. și politețuri] /<fr. politesse
    Sursa: NODEX (2002)

    RăspundețiȘtergere

salut