Puţine plante din flora autohtonă, ba
chiar mondială pot rivaliza cu cătina românească în privinţa calităţilor
curative şi diverselor aplicaţii medicale. Cu fructele sale, ca nişte
bobiţe aurii care se coc toamna, cătina ne oferă un nesperat ajutor
tuturor, indiferent de vârstă sau afecţiuni. Vitaminizantă de excepţie,
antioxidantă redutabilă şi neîntrecută stimulatoare a sistemului
imunitar, cătina are încă multe valenţe necunoscute publicului larg.
Scurtă carte de vizită
Cunoscută în special sub denumirile
populare de cătină albă, cătină ghimpoasă, cătină de râu, sau chiar
dracilă din cauza spinilor ei redutabili, cătina are şi o denumire
ştiinţifică pe măsura calităţilor sale. Genul Hippophae, cum l-au numit
botaniştii, derivă din termenii greceşti de hippos-cal şi phao-eu omor.
Denumirea se referă la utilizarea fructelor de cătină în antichitate
pentru eliminarea viermilor intestinali la cai.
Alţi faimoşi autori antici precum
Dioscorid şi Theophrast recomandau hrănirea cailor de curse cu cătină
pentru sporirea masei musculare şi a luciului părului.
Cătina prin istorie
Primele popoare care au descoperit
valenţele terapeutice ale cătinei au fost tracii, hinduşii, grecii,
chinezii, mongolii, celţii şi slavii. Prima documentare scrisă apare în
secolul VII după Hristos în tratatul clasic de medicină tibetană “Rgyud
Bzi” care recomanda în mod explicit consumul de fructe de cătină pentru
şerpaşi sau cei care călătoreau la mari înălţimi.
Cele patru cărţi fundamentale ale
medicinei chinezeşti tradiţionale apărute în decursul dinastiei Tang
(907 după Hristos) recomandau tratamentul cu cătină pentru tratamentul
bolilor de piele şi afecţiunilor tubului digestiv. În Rusia, unde creşte
pe suprafeţe foarte mari, cătina a fost numită “Ananas Siberian”
datorită sucului plăcut şi proprietăţilor revigorante, foarte apreciate
în condiţiile climei aspre de acolo.
Virtuţile plantei nu au scăpat
neobservate şi în perioada modernă, când au fost pentru început
utilizate experimental în alimentaţia cosmonauţilor sovietici, deoarece
pe lângă celelalte calităţi ale cătinei, oamenii de ştiinţă din Moscova
au descoperit că aceasta protejează organismul uman de radiaţiile
cosmice. Potenţialul cătinei a determinat introducerea ei ca plantă de
cultură în S.U.A., Canada, Germania, Rusia, China şi Ucraina. Există la
nivel mondial numeroase institute de cercetare care studiază şi în
prezent tainele acestui adevărat miracol al Naturii.
Cu toate că se foloseşte din cele mai
vechi timpuri, cătina este prelucrată industrial doar în decursul
ultimelor decenii, iar în ultimii ani a devenit speranţă pentru
suferinzii multor afecţiuni grave.
Cum ne ajută cătina ?
Frunzele, scoarţa, seminţele, dar mai
ales fructele de cătină au rezultate extraordinare atât în scop medical,
cât şi alimentar. Efectele secundare negative sunt de-a dreptul
neînsemnate. Foarte apreciat este uleiul de cătină, fiind utilizat cu un
succes deosebit chiar şi în cazuri grave de arsuri termice şi chimice,
sau afecţiuni ale pielii determinate de expunerea la iradieri.
Uleiul de cătină este folosit şi în
tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, diareei, urticariei şi
stărilor alergice, maladiilor neuroendocrine, reumatismului,
afecţiunilor circulatorii şi hepatice, alcoolismului, anemiei, asteniei
şi chiar stresului. Utilizările cătinei în geriatrie au dat rezultate
spectaculoase, iar cercetările recente o recomandă şi în oncologie.
Cercetări efectuate în Marea Britanie au descoperit capacitatea cătinei
de a inhiba dezvoltarea unor tumori.
De asemenea, este eficientă şi în
tratarea hipertensiunii arteriale, afecţiunilor coronariene,
oftalmologice şi gingivale. Este un redutabil antidepresiv, antiacneic,
contra keratozei, leucoplaziei, antimutagen, antioxidant în mastite,
rinite, fotofobii, boli cronice pulmonare. Este folosită cu succes şi în
tratamentul psoriazisului, în prevenirea cancerului şi ca
imunostimulator, prevenirea adenoamelor, tratamentul cancerului mamar,
antibacteriană, inhibitoare a poftei de mâncare în cazurile de
obezitate., reglatoare a lipoproteineinemiei, tratamentul leucemiilor şi
limfoamelor, afecţiuni osteoarticulare, O.R.L., inflamaţii digestive,
constipaţie, afecţiuni ale aparatului urinar şi al celui genital,
afecţiuni hematologice, afecţiuni virale, afecţiuni ale sistemului
nervos şi psihice.
În plus, în cătina albă se găsesc o
seamă de substanţe cu efect hormonal prin ele însăşi, sau substanţe care
reprezintă precursori ai anumitor hormoni.
În uleiul de cătină este probabilă
existenţa prostaglandinelor (acestea sunt considerate hormoni celulari,
respectiv modulatori ai activităţii hormonale care stimulează
musculatura netedă), dar mai precis se găsesc acizi graşi nesaturaţi cu
două sau trei duble legături care sunt precursorii siguri ai
prostaglandinelor. O altă susbstanţă cu efect hormonal cre se găseşte în
cantităţi mari în cătină este serotonina. Ea are ca precursor
triptofanul – aminoacid esenţial care se găseşte în cantităţi mari
îndeosebi în fructele uscate şi pulverizate de cătină.
Cu aceste calităţi şi proprietăţi
extraordinare, dintre care multe aşteaptă să fie descoperite de lumea
ştiinţifică, cătina care creşte în România se remarcă încă o dată ca una
dintre cele mai valoroase plante cu uz medicinal şi alimentar din
întreaga lume. Iar noi românii putem oricând să apelăm la secretele
acestei adevărate comori a botanicii naţionale.
sursa: http://www.descopera.ro