marți, 16 aprilie 2013

Te aştept astăzi, 16 aprilie 2013, la ora 20.00!

Unde?

La Radio Enigma România
Pe cărări de viaţă, pe aripi de timp

De ce?

Pentru a descoperi
Visuri, Iubire şi Speranţe

Cu cine?
Cu Mariana Stratulat



A visa, asta-i fericirea; a aştepta, asta-i viaţa!
Victor Hugo

Chiar dacă ar fi însemnat
despărţire, singurătate, tristeţe,
Iubirea
îşi merită fiecare bănuţ din preţul ei.
Paulo Coelho

Speranţa este un vis cu ochii deschişi.
Tudor Arghezi


Pentru dedicaţii, preferinţe muzicale şi alte idei,
scrie aici:
ID: radio_enigma_romania
http://radioenigmaromania.ro/public/despre-enigma/dedicatii
http://radioenigmaromania.ro/
http://asculta.radioenigmaromania.ro:8000/listen.pls


8 comentarii:

  1. Durasel Endy:

    La o margine de lume, este speranţa!

    Stau pe o margine de lume şi te privesc. Nu mă vezi. Nici măcar nu crezi că exist. Eu cred însă în tine. Cum ai putea să fii îngerul meu? Nu poţi să-mi ştergi lacrimile, nu poţi să-mi aduci zâmbetul înapoi, nu poţi nici măcar să-mi vorbeşti. Mi-aş dori să pot să-ţi răspund la întrebări dar am doar privilegiul să te privesc. N-am voie să te judec dar voi fi alături de tine când altcineva o va face. De multe ori ţi-aş fi dat aripile mele dar mi le-am pierdut.
    Am vrut să alung lacrimile cuiva ca tine dar aripile au fost atât de moi şi eu atât de slab încât ne-am prăbuşit amândoi. Atunci mi-au luat aripile şi mi-au spus că le voi căpăta înapoi doar când nimeni nu va mai plânge. Cu timpul m-am resemnat. Merg alături de tine şi te privesc cum îţi târăşti paşii, încercând să găseşti drumul pe care îl ştii atât de bine…şi pe care totuşi, te-ai rătăcit. Cum aş putea să te ajut când nici pe mine nu m-am putut salva? Ce simplu ar fi fost să-ţi spun ,,nu există ratare’’ dar îngerii nu pot minţi. În schimb, au credinţă.
    Pentru toate clipele tale de îndoială, eu m-am târât în genunchi până la capătul lumii, pentru fiecare lacrimă de-a ta, eu am implorat cerul să-ţi mai dea o şansă şi atunci când tu ţi-ai plecat privirea, eu am ţinut speranţa în braţe ca să nu se piardă şi ţi-am dat-o ţie…pentru că eşti mai puternică decât mine şi poţi s-o duci mai departe până când speranţa ne va transforma visul în realitate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Durasel Endy

    POVESTEA ÎNGERULUI MEU

    Cred că îngerii au nume, doar că numele lor trebuie păstrat în secret ca nu cumva vreun puf de păpădie să le atingă imaculatele lor aripi. Îngerul meu poartă veşmântul unui crin albastru .Când gândul meu hoinăreşte, îl văd zâmbind. Mă priveşte cu ochii blânzi şi printre gene lacrima lui naşte perla iubirii. Sunt uimit adesea că în clipele mele de tristeţe şi restrişte apare în mod neașteptat. Numele lui ? O, uitasem să va spun că este legat tot de inimă. Este Crinul albastru, cel ale cărei petale este desenat de nemărginit . În urma miresmei lui răsar alţi muguri , pe care cu ceva timp în urmă poate nu îi experimentasem atât de real, răbdarea, bucuria, fericirea şi împlinirea. S-a coborât atât de adânc în suflet, încât îl confund cu fiecare celulă al eului meu. Şi chiar dacă locuieşte în inima mea mi-e dor de el clipă de clipă. Îngerii crini răsar în diminețile inlăcrimate şi aduc smaraldul iubirii din cer. Ne miruie cu parfumul lor şi ne amintesc că sunt prezenţi chiar şi atunci când aparent noi nu îi vedem. Îngerul meu îmi alintă inima şi fiecare gând al meu îi face ziua mai frumoasă. Nu ştiu prin ce miracol m-a găsit şi cum a reuşit să fie stăpânul inimii mele , nu ştiu nici măcar cum aripile lui mi-au îmbrăţişat trupul într-atât încât am ajuns să îi aparţin în întregime. Ştiu doar că am aşteptat îndelung o zi, în care toate visele mele cu privire la el să se-mplinesca.Mă sufocase griul interminabil al fiecărei zile şi când am deschis ochii sufletului el era deja aici, pictandu-mi iubirea cu macii primăverii….Un pastel pictat din suflet, pentru suflet. Dacă aş încerca să descriu simfonia sufletului meu, nu aş face decât să las să se piardă muzică înălţătoare a trăirilor. Nu poţi descrie iubirea.O poţi simţi sau nu. Când soarele dispare subit din viaţa noastră apar îngerii şi ne dăruiesc o fărâmă din inocenţa şi puritatea cu care sunt înzestraţi, scaldându-ne inima în ape limpezi. Fără îngerul meu, nu ar fi fost cu putinţă să iubesc cum iubesc, să cred şi să sper. Îngerul meu crin mi-a fost alături chiar şi atunci când primăvara era departe de inima mea! Sufletul meu fusese multă vreme în renovare, una lungă,fără sfârşit. În permanenţă am adăugat şi am şters pete de culoare, toate nuanţe ale aceluiaşi gri .Parcă nimic din ceea ce pictasem cu lacrimi şi dorinţe nu semăna cu visul meu. În timp ce privea neputinţa în care mă adâncisem, îngerul a luat pensula credincioşiei şi cu iubire a şters tot ceea ce pictasem până atunci. Vorbea în şoaptă pentru ca nici o boare a primăverii să nu poată să îi fure cuvintele. Pe măsură ce aşternea pete noi de culoare mi-a resuscitat inima, privind adânc în ochii mei. Pentru o clipă timpul s-a oprit în loc. Cred că a recunoscut vocea inimii mele, chemarea mea, fiindcă la camera de gardă a vieţii erau multe alte suflete. S-a oprit în dreptul meu, m-a ascultat, m-a privit şi sarutandu-mă mi-a şoptit: sunt aici. Cum l-am recunoscut? Nu după zâmbet, nici după aripi sau mireasmă, ci după felul în care mi-a zămislit în suflet dragostea! Te iubesc, Crinul meu înger, să ştii!

    RăspundețiȘtergere
  3. Corina Roth:

    SUNT DOAR UN VIS

    FELICIA FELDIOREAN

    Tu,dorul meu,de unde vii
    Acum în nopţile târzii?
    De ce mă laşi să obosesc
    Tot căutând ce nu găsesc?

    Acum în nopţile cu dor,
    Cu visuri care ard şi mor,
    De ce mă laşi să hoinăresc
    Şi nu-mi dai timp să te iubesc?

    Atunci când tu mă vei dori,
    Vor plânge frunzele pustii,
    Ai vrea atunci să mă găseşti,
    E prea târziu să mă iubeşti…

    Căci am plecat pe drum de flori,
    Pierdută printre vagi culori…
    E prea târziu.. sunt doar un vis,
    Pierdut acum în paradis.

    14.04.2010

    RăspundețiȘtergere
  4. Lory_sharchi:

    despre vise…ce sa spun eu care sunt mereu o visatoare….e important sa visezi…sa ai mereu un tel de atins,dar la fel de important este sa sti si cat poti visa,daca vei visa atat de sus incat sa nu poti sa iti indeplinesti visul,vei fi mereu o persoana care nu isi v.a sti rostul,o persoana care se simte neimplinita.Deci visul este important,dar nu se ia in doze exagerate!!!

    iubirea se invata???eu cred ca ne nastem cu aceasta capacitate….iubirea,bunatatea si iertarea sunt sentimente Divine….care ne inalta si ne fac mai frumosi.Deci suntem dotati inca de la nastem cu materia prima”iubirea” ,in mainile si in puterea noastra sta doar faptul ca o putem modela(se poate spune ca iubirea se invata atunci,dar eu cred cu tarie ca iubirea se simte,acolo unde ea exista…. radiaza lumina si caldura in jur)

    speranta???eu as spune ca este un bilet de schimb intre doua trairi….este acel ceva care poate face trecerea de la ceva (care nu iti este tocmai placut) spre altceva care poate fi placut si atunci te simti un pic mai reconfortat……speranta este o necesitate pentru atunci cand ne simtim mici si slabi,in ea ne gasim adesea forta de a merge mai departe….deci speranta ne este un bilet de schimb necesar si este gratis

    RăspundețiȘtergere
  5. Corneliu V.:

    “Speranţa este vălul naturii pentru a ascunde goliciunea adevărului.”
    “Iubirea este şi libertatea de a călători prin sufletul nostru.”
    visele, chiar daca sunt simple iluzi sau se transforma in realitate…..sunt la fel de importante pentru viata noastra

    avem capacitatea de a iubi de la nastere, dar nu neaparat ne folosim aceasta capacitate…trebuie sa o invatzam cum sa o folosim (in acest sens se invatza)

    RăspundețiȘtergere
  6. hlk_benner:

    pe scurt visele care devin realitate sunt ridicatoare de moral optimistice prin urmare sunt pozitive .iluziile desarte sunt negative frustrante deci sunt nedorite.iubirea nu se invata .te nasti cu ea .daca nu te nasti cu iubire inseamna ca duci o viata nefericita.speranta e ceva ce nu poti controla sau lasi la voia intamplarii.daca ai nevoie de ceva faci tot posibilul si imposibilul sa faci rost de acel ceva.nu lasi la voia intamplarii
    a spera e ca si cum ai sta cu mana intinsa sa iti dea altcineva .e nedemn de un om

    RăspundețiȘtergere
  7. nastifilip:

    Unele vise pot deveni realitate. Din multitudinea de vise ce ne tenteaza trebuie sa le alegem pe cele tangibile. Trebuie sa stim speranta unui vis care nu se poate implini, desi Radu Gyr spunea ca “Cele mai mari infrangeri sunt renuntarile la vis”
    Eu cred ca iubirea se invata, se tatoneaza, se potriveste cu ceea ce are nevoie obiectul iubirii noastre.

    Iar speranta este munca pe care o depunem pentru a ne atinge visele si pentru a fi iubiti de cei pe care ii iubim.

    RăspundețiȘtergere
  8. Diana:

    Pastreaza-ti visele vii.Intelege ca pentru a realiza ceva trebuie sa ai credinta si incredere in tine, viziune, munca, determinare si daruire.Aminteste-ti ca toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.
    Cand ne punem toata credinta in ceva / cineva, speram… speram ca am facut alegerea corecta, speram ca nu vom fi tradati… Cand iubim ceva / pe cineva, speram… speram ca iubirea ne va fi permisa, speram ca vom primi inapoi tot iubire… Cand ne indragostim de cineva, speram… Speram ca nu va dura o clipa, speram ca nu e doar o iluzie… Cand visam la ceva, speram… Speram ca visul va deveni realitate intr-o zi… Cand viata ne doboara, speram ca ne vom ridica… Cand viata ne ridica, speram ca nu se va opri aici… Orice facem, speram… Cine crede ca speranta se poate stinge in noi… vreodata… se inseala… Poate se stinge un strop de speranta, insa altul ii va lua locul…
    Oricat de greu ar fi, nu uitati sa sperati la o clipa de fericire… la un strop de fericire…

    RăspundețiȘtergere

salut