vineri, 14 iunie 2013

Mozaic de vineri – la ora 10.00



Sunt Mariana Stratulat

şi îţi doresc un sfârşit de săptămână
pe placul inimii tale,
cu timp frumos şi multă veselie,
cu

MOZAIC

şi cu prieteni sinceri!


Emisiunea se difuzează
(vineri, 14 iunie 2013, ora 10.00)
numai la:

Pentru dedicaţii, preferinţe muzicale şi alte prăjituri,
scrie aici:
ID: radio_enigma_romania

Îţi place mierea de albine?
Dar sarea în bucate?



6 comentarii:

  1. Legenda albinei si-a acului sau

    Cica atunci cand a facut Dumnezeu lumea si vietuitoarele, a dat fiecarui animal cate o arma pentru aparare. Unora le-a dat colti ascutiti, altora gheara cu care sa sfasie...Albinei in schimb i-a dat un ac micut si i-a zis:
    -Iti dau acest ac sa birui toti dusmanii cu el. Cand vei intepa cu el sa usture si sa se umfle carnea in jurul intepaturii!
    Dar albina era dezamagita de arma sa:
    -Doamne, dar arma mea e atat de mica! Fa macar sa fie mai puternic si cel pe care-l voi intepa sa moara!
    Dar Dumnezeu s-a suparat:
    -Vai, albina, dar esti tare rea la suflet! Fie ca mierea ta sa fie cea mai dulce, dar, pentru ca ai gandit atat de urat, cand ai sa intepi pe cineva cu acul tu ai sa mori si nu cel intepat!
    Si asa a ramas cum a decis Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Legenda albinei, culeasa de G. Cosbuc


    Era odată o femeie şi avea doi copii: un băiat şi o fată. Copiii au plecat amândoi în lume, să-şi caute de lucru, pentru că mama lor n-avea putere să-i ţie.

    Băiatul a intrat învăţăcel la un ţesător de pânză, iar fata căra pietre pentru zidarii care făceau case.

    După câtăva vreme, mama lor s-a îmbolnăvit de moarte şi a rugat pe un om din satul său să ducă veste copiilor.
    Omul, după mult umblet prin lume, a găsit pe băiat şi pe fată. Băiatul era tocmai la războiul de ţesut. Şi când i-a spus omul de ce a venit, băiatul răspunse:

    "Eu ce să-i fac? Las să moară, că e bătrână şi i-a sosit ceasul. Eu nu pot să plec, că am prea mult de lucru."Şi a rămas băiatul tot la război, şi a ţesut mai departe şi n-a plecat.

    Pe fată a găsit-o omul suind schelele cu pietre în poala hainei. Şi când i-a spus omul de ce a venit, fata a lăsat pietrele jos şi a început să plângă, şi a plecat într-un suflet spre casă.
    Mumă-sa, când a văzut-o, s-a ridicat din pat şi de multă bucurie i s-a limpezit sufletul; dar s-a făcut neagră de supărare când i-a spus că băiatul n-a vrut să vie. A luat capul fetei între mâini şi a sărutat-o pe frunte şi a zis:

    "Măcar că el a uitat de mine tocmai în ceasul morţii mele, eu vă iubesc deopotrivă pe amândoi. Il iubesc şi îl iert. Şi dacă a făcut cu asta vreun păcat, să-1 judece Dumnezeu, că e drept şi puternic, şi judecata lui e fără greşeală.

    Aşa a zis biata mamă, apoi şi-a lăsat capul pe căpătâi şi a închis ochii şi-a murit.

    Şi, în clipa aceea, fata s-a făcut Albină, iar băiatul Păianjen.
    Şi de atunci Păianjenul trăieşte singur, veşnic singur, fără fraţi şi fără surori, şi fără părinţi. El fuge de lumină şi veşnic îşi ţese pânza prin locuri întunecoase, şi e posomorât şi supărat, iar oamenii îl urgisesc şi, oriunde îl află, îi strică pânza şi pe el îl fugăresc şi îl omoară.

    Iar Albina, de atunci e veselă şi toată ziua zboară de pe o floare pe alta şi trăieşte cu părinţii ei şi cu fraţii şi cu surorile la un loc. Oamenii o iubesc şi o văd cu drag căci ea cu toţi împărtăşeşte ce adună şi tuturor le dă din mierea ei, iar casa ei e fagurul cel galben ca soarele, şi din ceara albinelor fac creştinii lumânările pe care le aprind în ceasul morţii şi le pun să lumineze sub icoana Maicii Domnului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Beneficiile mierii de albine

    Mierea de albine este recunoscută de mii de ani pentru beneficiile pe care le aduce pentru sănătate, dar şi pentru frumuseţe.

    Ca să îţi dai seama dacă mierea de albine este naturală:

    -se întoarce borcanul invers, iar mierea trebuie să se prelingă foarte încet şi să formeze o bulă de aer care urcă lent;

    -se introduce o linguriţă în borcanul cu miere şi apoi se ridică. Dacă "firul" mierii nu se întrerupe atunci ai ales o variantă de calitate;

    -zaharisirea mierii de albine nu este un lucru rău şi nu înseamnă că este contrafăcută. Doar mierea naturală de salcâm nu se va zaharisi.

    Numeroase cercetări au arătat că glucoza din mierea de albine împreună cu celelalte tipuri de zahăr natural care se găsesc în compoziţia ei măresc rezistenţa şi oferă energie organismului.

    În loc să alegi zahărul rafinat, este recomndat să te bazezi cu încredere pe mierea de albine naturală. Zaharurile naturale din compoziţia ei asigură o creştere treptată a nivelului de insulină şi permite substanţei responsabile cu somnul (triptofan) să ajungă la creier mult mai rapid.

    O lingură de miere luată înainte de somn poate să îmbunătăţească mult calitatea somnului. Dacă ai alergie de sezon, se recomandă să consumi zilnic câte puţină miere timp de două luni şi înainte de anotimpul care-ţi înrăutăţeşte simptomele.

    Explicaţia este una simplă: albinele transportă polenul responsabil cu exacerbarea simptomelor, acesta rămâne în miere, iar acest lucru permite organismului să se obişnuiască cu această substanţă şi să nu reacţioneze agresiv. Mierea de albine are proprietăţi antibacteriene şi împiedică infectarea zonelor cu tăieturi minore şi julituri.

    Datorită consistenţei groase, mierea nu permite bacteriilor să pătrundă în rană. Dacă te-ai julit sau te-ai tăiat aplică puţină miere de albine şi bandajează zona afectată.

    Mierea are proprietatea de a hidrata pielea şi părul. Mierea de albine ucide bacteria Helicobacter pylori, resposabilă de dezvoltarea gastritei care dacă nu este tratată poate să conducă la ulcer.

    RăspundețiȘtergere

  4. Diana:

    "Sarea are ceva sfant in ea, ea se gaseste atat in lacrimile noastre cat si in apa oceanelor" ( Khalil Gibran).
    Existenta umana nu se poate imagina fara banala sare. Sarea poate fi un simbol al vietii, pentru ca multe din functiile fiziologice de baza ale organismului depind de echilibrul intre sare si lichidele din organism.
    • Gustul sarii in istoria medicinei
    Sarea a fost pentru sute de ani remediu sigur in multe boli si afectiuni.O scurta calatorie in istoria medicinei ne dezvaluie folosirea sarii inca din cele mai vechi timpuri. De altfel, sarea este mentionata in vechi scrieri si manuscrise antice. Este pomenita si in Biblie de cateva ori.

    • Sarea in medicina egipteana veche
    Sarea este mentionata ca un ingredient esential in medicina vechilor egipteni. Vechiul papirus recomanda sarea pentru dezinfectarea oricarei rani. Intr-un alt papirus vestit-alaturi de alte remedii medicale, sarea este recomandata ca un laxativ sigur.De asemenea, este data reteta unui unguient cu certe calitati antiinflamatoare si dezinfectante preparat din miere, sare de mare, grasime animala si anumite seminte. Sarea era folosita si pentru oprirea sangerarilor in cazul unor rani grave, dar si pentru spalaturi in perioade de epidemii.
    • Sarea in medicina greaca
    Grecii din Antichitate cunosteau atat sarea de mare, cat si sarea gema si ei au fost primii care au observat ca starea generala de sanatate, mai ales digestia, poate fi influentata de consumul de sare. Hippocrate recomanda sarea ca expectorant in afectiunile pulmonare.Amestecul de apa, sare si otet era prescris in cazuri de greata si digestie dificila.
    • Sarea in Lumea Araba
    Opt sute de ani mai tarziu Dr.Avicenna cercetand sarea si rolul ei in mentinerea sanatatii, a descoperit prezenta iodului si a fierului, mai ales in sarea de mare. Dr. evreu Maimonides a aratat, la inceputul mileniului al-II-lea, ca numai painea framantata cu sare suficienta este sanatoasa.
    In Evul Mediu s-au aplicat cu succes descoperirile antice despre sare. In aceasta perioada s-a pus pentru prima data problema cantitatii de sare din alimentatie si a faptului ca sarea poate deveni daunatoare, daca este consumata in cantitate prea mare. Sarea gema sfaramata si incalzita era un bun remediu pentru calmarea durerilor, in vreme ce cataplasmele cu apa sarata erau folosite pentru scaderea febrei.

    RăspundețiȘtergere
  5. Diana:

    Mierea si ceara
    de Tudor Arghezi

    Fetele, albinele,
    Au furat sulfinele,
    Tarana de soare,
    De pe flori usoare,
    Pulberea de luna
    De pe matraguna,
    Scrumul de sofran,
    Nea de maghiran,

    De pe izma-creata
    Broboane de ceata,
    Lana de tamaie
    Si smirna, moliie
    Soiuri de lumina
    Facuta faina.
    Li se-astern ca panzele
    Toate dupa-pranzele,
    Si la toate ceasurile
    Trambele, atlasurile.

    Cred ca va-ncapea
    Intr-un stup si-o stea,
    Care a venit
    Si s-a ratacit
    Dintr-un roi de sus.
    Si care diseara
    E miere si ceara.

    RăspundețiȘtergere
  6. Stupul lor
    de Tudor Arghezi

    Stupul lor de pe vâlcea
    Stă păzit într-o broboadă
    De trei plopi înnalţi, de nea,
    Pe o blană de zăpadă.

    Prisacarul le-a uitat,
    Şi-a căzut si peste ele
    Iarna, grea ca un plocat,
    Cu chenar de peruzele.

    Înlauntru însă-n stup
    Lucrătoarele sunt treze
    Şi făcând un singur trup
    Nu-ncetează să lucreze.

    Că niciuna n-a muncit
    Pentru sine, ci-mpreună
    Pentru stupul împlinit
    Cu felii de miere bună.

    RăspundețiȘtergere

salut