miercuri, 26 iunie 2013

Proprietăţile miraculoase ale vâscului

Vâscul este o plantă semiparazita, înaltă de 30-60 cm. Creşte pe ramurile arborilor, având aspectul unor tufe rămuroase, drepte sau aplecate în jos. Tulpina este scurtă, cilindrică şi groasă, ramificata din 2 în 2, îngroşata la noduri, de unde se rupe foarte uşor, de culoare galben-verzui, uneori galben-cenuşie. Frunzele sunt opuse cu marginile întregi, lipsite de petioli, de culoare verzuie-galbenă, groase şi pieloase la pipăit, ovale, mai late la vârf decât la bază, cu vârful rotunjit, fără peri, având pe partea inferioară 4-5 nervuri vizibile.
Fructele sunt de forma rotundă, la început de culoare verde, apoi albă, aşezate câte 2-3 la un loc, prezentând 2 seminţe acoperite cu o substanţă cleioasă. Coacerea lor se termină în luna decembrie. O plantă trăieşte cca 70 ani. Înfloreşte în lunile martie-aprilie. Vâscul parazitează de preferinţă plopii, salcia, mesteacănul, perii, merii, scoruşii, păducelul, prunul, cireşul, salcâmul, arţarul, castanul, teiul, în general toate foioasele, coniferele şi foarte rar frasinul, carpenul şi arinul.

Recoltarea:

De la vâsc se adună ramurile tinere cu frunze. Recoltarea se poate face tot timpul anului.

Mod de uscare:

Uscarea vâscului se face numai pe cale naturală, în încăperi bine aerisite, ferite de lumină. Din 2-3 kg planta proaspătă se obţine 1kg produs uscat.

Întrebuinţări:

Vâscul se foloseşte ca hipotensiv.
Intern: cardiotonic, antimiotic, brahicardizant.

Observaţii:

A nu se confunda vâscul medicinal cu vâscul de stejar sau mărgăritar (Loranthus europaeus), caracterizat prin: fructe de culoare gălbui-închis, de formă ovală, aşezate în formă de strugure, şi tulpini de culoare brun-negricioasă până la cenuşiu-închis.
Tratamentul cu vâsc se face numai sub control medical. Vâscul este o plantă parazita pe pomi fructiferi şi unii arbori. S-a stabilit că există o corelaţie între toxicitatea plantei şi provenienţa sa(pe ce pom a crescut). Cel mai valoros vâsc este cel crescut pe măr. În ordine descrescătoare urmează cel crescut pe păr, brad, mesteacăn, trandafir şi frasin.

Cum se foloseşte vâscul

Prepararea ceaiului – se foloseşte ca extract rece. Se pune la macerat o linguriţă de plantă în 100 ml apă timp de 8-10 ore, apoi se încălzeşte puţin şi se filtrează.
Sucul proaspăt, tulpinile şi frunzele proaspete se zdrobesc cu storcătorul.
Prepararea alifiei – se amestecă bobitele albe proaspete cu untura de porc, obţinându-se o alifie care se foloseşte extern, mai ales în cazul degerăturilor.
Tinctura în sticluţe se găseşte la plafare şi farmacii. Acasă se obţine astfel: se pun frunze uscate într-o sticlă, se adăugă alcool, se lasă la macerat 10-12 zile, apoi se strecoară.

Tratamente cu vâsc:

Boli de inimă (ateroscleroza, ischemie cardiacă, hipertensiune, palpitaţii) se recomanda un tratament cu tinctura 2 linguriţe înainte de fiecare masă, timp îndelungat, cel puţin o lună.
Astmul înainte de fiecare masă se mestecă încet o frunză de vâsc, timp de 10 minute. S-a constatat că frunzele acestei plante fluidizează secreţiile bronşice, măreşte rezistenta la stres (ce declanşează crize astmatice) şi calmează spasmele.
Accident vascular se fac e o cură cu această plantă: 2 linguriţe de pulbere pe zi, înainte de mesele principale. Este un leac foarte bun, vindeca sechelele în urma unui accident vascular.
Menopauza determina tulburări circulatorii, cardiace, stări nervoase care sunt tratate cu această plantă. Pulberea de vâsc se ia înainte de mesele principale, câte o linguriţă, de 3 ori/ zi, timp de 3 luni.
Tulburări metabolice, hormonale, diabet este recomandat ceaiul din această plantă, care se bea înainte de fiecare masă.
Hemoragii intestinale, pulmonare, nazale este eficient ceaiul, deoarece vâscul are proprietăţi hemostatice.
Senzaţie de ameţeală, tulburări de vedere, vârtejuri în urechi sunt eliminate cu tratamentul cu ceai. Acesta fortifica activitatea cardiacă, care este legată de tensiunea arterială anormală. Zilnic se beau 3 căni de ceai rece, care va normaliza circulaţia sângelui, activitatea inimii, va îndepărta senzaţia de moleşeala, iar persoana în cauză va avea o putere mai mare de muncă. O dată pe an se face o cură cu ceai: timp de 3 săptămâni se beau 3 căni de ceai/ zi, timp de 2 săptămâni se beau 2 căni de ceai/ zi şi apoi o săptămână se bea o cană de ceai/ zi. Acest tratament echilibrează tensiunea arterială şi circulaţia sângelui.
Isterie, nervozitate, epilepsie în cazul acestor afecţiuni există o legendă: se consideră că aceste tulburări sunt cauzate de spirite rele ce vin la cei slăbiţi sufleteşte. Tratamentul începea de Crăciun, se postea, se puneau cununi de vâsc în camere, de Ajun venea preotul şi le sfinţea, apoi din ele, cel bolnav lua câte o frunză şi o mânca la fiecare masă, spunea ,,Tatăl nostru şi făcea semnul crucii de trei ori. De asemenea, cununa de vâsc era considerată un protector magic, alunga visele urâte.
În popor această plantă este numită: vâsc de brad, stoletnic, vâsc de păr. Este considerată o plantă de leac încă din cele mai vechi timpuri. Preoţii celţi o considerau un leac universal care înlătura orice rău, o plantă sfântă. Obişnuiau să o taie cu seceri de aur în ceremonii festive. Cei mai vechi medici naturişti utilizau plantă în tratarea epilepsiei.
În toate zonele ţării se ştie că de Crăciun, vâscul ţinut în casa aduce noroc şi belşug, menţine armonia în familie, îndepărtează certurile, sperie demonii şi îndepărtează bolile. Cununa de vâsc este asemănata cu aureolă de lumină care înconjoară capul micuţului Isus, încă din momentul naşterii sale.

sursa: http://www.efemeride.ro

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut