vineri, 5 iulie 2013

Şi când ţi-e dor…



În emisiunea Mozaic, difuzată joi, 04 iulie 2013, la Radio Enigma România, am primit un mesaj de o sensibilitate emoţionantă în care o ascultătoare dăruită sufleteşte postului nostru, o româncă aflată departe de meleagurile natale, îşi cânta printre lacrimi şi îşi scria printre zâmbete dorul de viaţă, dorul de ieri şi de mâine, dorul de propriul eu.
Redau mai jos acest mesaj. Sunt sigură că veţi descoperi gingăşia sentimentelor trăite de Marcela Rozen, autoarea acestui text.

« Şi când ţi-e dor…

Zi de zi mă întreb : Ce-o fi cu atâta dor?
Cum încape atât de mult dor în sufletul omului?
Uneori nu încape. Îl copleşeşte.
Se aşterne pe suflet, în suflet, pe lângă suflet.
Se aşterne pe el, în el, pe lângă el ca o pătură groasă.
Şi parcă ţi-e prea cald şi simţi că te sufoci.
Şi dorul nu dispare,
ci se înteţeşte ca un foc aţâţat de vânt.

Uneori te şi doare.
Doare dorul.
Da, dorul doare.
De alţi oameni, de copilărie, de iubire, de tine.
Dorul de tine… Ce dor ciudat, vei spune!

Îţi simţi lipsa câteodată, nu-i aşa?
Da, câteodată ai senzaţia că trăieşti viaţa altcuiva.
Sau poate ţi-ai dori să fie aşa încercând să justifici
faptul că nu te simţi în largul tău,
că nu te regăseşti.

Şi dorul de alţi oameni…
Şi atunci simţi că lipseşte ceva din tine.
Braţele sunt goale, ochii sunt goi, buzele goale.
Ţi-e dor, omule înstrăinat!
Şi când ţi-e dor,
amintirea ultimei îmbrăţişări
a celor dragi trecuţi în nefiinţă
e singura hrană pe care ţi-o poţi oferi
sufletului înfometat.




Mi-e dor de tot şi de toţi!!!

Mi-e dor de miresma florilor de Piersic
din livada cu mulţi pomi fructiferi…
nu departe de casa copilăriei mele de neuitat…

Îmbrăţişări calde, prieteni enigmatici! »
Marcela Rozen
Israel, 4 iulie 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut