Ascultă-mi lumina...

Liniştea profundă

 a locurilor situate pe înălţimi

se compune

din murmurul vântului,

razele soarelui

şi frumuseţea peisajului.

Victor Hugo

* * *

Liniştea sufletului o primim în dar odată cu prima clipă a vieţii, odată cu dragoste şi credinţa.

Un gând bun, într-o avalanşă de cuvinte.
Sau un singur cuvânt pentru o linişte de gânduri.

Cu dragoste, pentru o zi de luminoasă duminică!

                                                             * * *

Ascultă-mi lumina...

Ascultă-mi lumina

cum cerne uşor

chemări

de departe,

chemări

dintr-un gând.

Ascultă-mi orbirea

cum vede nimicul

ascuns

în secunda

trezirii

în zori.

Ascultă-mi izvorul

cum murmură tainic

poveşti adormite

în stropi

de suspin.

Ascultă-mi şi setea

când cere iertare

supuşilor vieţii

din noaptea

fugită

prin gânduri

străvechi.

Ascultă-mi cărarea

cum leagănă paşii

pierduţi

în uitare,

găsiţi

în amurg.

Ascultă-mi şi mersul

ce duce la zborul

căzut

în genunchi

pe vremuri

ce mor.

Ascultă-mi ecoul

răspuns

la tăcere,

răspuns

la plăcere,

răspuns

la cădere...

(Suflet de cocor – MRS)