luni, 20 ianuarie 2014

Gând...



Gândul unui fir de iarbă

sunt fir de iarbă
strivit de tine
cu uitare...
dar gingăşia mea nu moare,
ci doar se ofileşte
cînd soarele
nu mai zâmbeşte...
aştept tăcut
secunda de lumină
să mă trezesc
la dragoste,
la dor,
să fiu covor mângâietor
când pasul
rătăceşte
prin grădină...
sunt fir de iarbă
şi mă plec uşor
în faţa morţii,
dar şi zbor
cu viaţa mână-n mână
pe aripi de cocor...


Mariana Rogoz Stratulat – 16 ianuarie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut