joi, 15 mai 2014

Timpul



Timpul suntem noi, clipe adunate în veşnicia universului.
O curgere infinită de sentimente, emoţii, dorinţe, vise
 – într-un cuvânt, fiinţe ce ne petrecem-trecem
prin/în infinita dragoste divină.
„Nu avem timp” – o formă de renunţare la noi înşine.
Avem timp, un timp infinit pentru bucuria de a trăi!

Când, în curgerea lucrurilor, ne scoatem capul nemulţumiţi şi ne trezim răzvrătiţi din beţia fiinţării, încercarea de evadare ne împinge spre negarea timpului.” Emil Cioran

****************


Mi-e timpul pribeag în doruri pierdute,
mi-e timpul vândut de nopţi neştiute
mi-e timpul rănit de-o rază de viaţă,
mi-e timpul ascuns în gând şi în ceaţă.
Se zbate şi ţipă în zori de apus,
trăieşte şi moare uitat şi nespus
de mine, de tine, de ochii visaţi,
de lacrimi, de soare, de norii plecaţi.

MRS - Tăcerea fumegândului cuvânt, Iaşi, 2010


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut