joi, 19 iunie 2014

Mozaic - ediţia de dimineaţă




Bună dimineaţa!
Ascultă

MOZAIC
(20 iunie 2014, ora 10.00)
                                             - Ediţia de dimineaţă -
cu ştiri, informaţii, noutăţi.

Mariana Stratulat
te aşteaptă aici

Te aşteptăm şi pe Facebook la adresa:

Foloseşte
ID: radioenigma
pentru dedicaţii şi preferinţe muzicale,
zâmbete, gânduri,
mesaje şi urări.

Să ai o zi cu bună dispoziţie şi cer senin!
De cine-ţi este dor acum?


Un comentariu:

  1. Ediţia de astăzi a Mozaicului a adus în prezentul nostru amintiri despre oameni cu care am trăit momente speciale. Ni s-a făcut dor de ei şi de... noi, cei de atunci, cei de acum, cei de mâine...
    Am şters o lacrimă din colţul ochiului, am lăsat zâmbetul să ne mângâie chipul, am dăruit şi am primit iubire...am fost noi!
    Dar ce e dorul de are un astfel de efect asupra noastră, a tuturor?

    Dorul e un sentiment greu de definit. Dorul înseamnă să te gândeşti cu plăcere şi în acelaşi timp cu tristeţe la fiinţa iubită, când ea nu-ţi este aproape. Dorul e semnul unei trăiri intense, e în acelaşi timp duioşie şi durere, un foc ce-ţi arde inima, o boală care te sfârşeşte. Dorul înseamnă transfigurarea fiinţei iubite în absenţa ei, e dovada prezenţei ei de neşters în sufletul şi conştiinţa ta. Dorul e un sentiment greu de descris, dar – cum fiecare l-a simţit – fii sigur că orice mesaj de dor vei trimite, el va ajunge direct la inima fiinţei iubite. Pentru că cei care se iubesc se simt ca doua jumătăţi ale aceluiaşi întreg, ca două flăcări gemene.
    Fiecare trăieşte în mod acut lipsa celuilalt, fiecare îl poartă pe celălalt în sine.

    Îţi mulţumesc că-ţi este dor de mine!

    ********

    Îmi este dor de dorul dor
    de apa sfântă de izvor,
    îmi este vis în visul stins
    de gând uitat în necuprins,
    îmi este zbor în zborul frânt
    de taina-nchisă în cuvânt,
    îmi este timp în timpul mort
    de clipele ţesute-n tort,
    îmi este dincolo de stele
    poteca lacrimilor mele
    topite dintr-un strop de gheaţă
    când mă plimbam tăcut prin viaţă.
    Îmi este pasăre şi flori
    iubirea soarelui în zori,
    îmi este fluier dintr-un mac
    ce-adoarme în adânc de lac,
    îmi este strigăt către ieri
    venit în azi de nicăieri,
    îmi este scară către cer,
    lumină albă şi mister...

    Mariana Rogoz Stratulat – Lacrima din Paradis, ed.PIM, Iaşi, 2009

    http://lacrimadinparadis.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere

salut