marți, 9 decembrie 2014

Voi ce credeţi?



“Dacă aş fi ştiut atunci ceea ce ştiu azi,
n-aş fi ştiut asta acum!”
Stanislaw Jerzy Lec

Pe parcursul vieţii deseori ni se întâmplă să alegem greşit, să fim dezamăgiţi, să nu mai avem încredere în noi. Ne reproşăm că nu am fost atenţi, că ne-am lăsat purtaţi de val, că am crezut altceva decât realitatea ce ni se înfăţişa în toată splendoarea ei, că… şi ajungem inevitabil la enunţul “dacă aş fi ştiut!”.
Oare dacă am fi ştiut am fi făcut alte alegeri? Nu am fi regretat că am renunţat fără să cunoaştem ceea ce ne atrăgea?
Experienţa vieţii îmi spune că tocmai greşelile mi-au deschis calea larg spre cunoaştere, m-au făcut mai drept, mai puternic reuşind să înţeleg limpede care este rostul meu în această viaţă.
Asumarea greşelilor m-au dus către adevărata lumină!
Şi la concluzia că totul e zădărnicie dacă uităm că suntem spirit!

**********

"Când se confruntă deodată cu niște situații de nedescurcat, multe persoane își conștientizează ignoranța, slăbiciunea, neputința în fața evenimentelor, și își spun: „Dacă aș fi știut!...” Ele ar fi putut să știe, fiindcă li s-au oferit niște condiții propice la un moment dat pentru a învăța, a se exersa, a se întări, și ele au fost conștiente. Ele au nesocotit însă aceste condiții: părăsirea vechilor obiceiuri cere prea mult efort; iar alte activități, alte proiecte le tentau mai mult. Iată-le acum în impas!

Veți întreba: „Dar dacă am pierdut aceste condiții propice, acum este prea târziu? Totul este definitiv pierdut?”... Nu, niciodată nu este prea târziu, drumul vieții este lung, infinit, și alte condiții favorabile vă vor fi oferite în această existență sau în alta. Așadar, încercați să nu le mai lăsați să treacă, ca să nu vă mai spuneți încă o dată: dacă aș fi știut!..."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

***********
„Dacă aș fi știut mai devreme…”
Eugen Ionescu
Am primit la redacție, în urmă cu câteva luni, o scrisoare mai puțin obișnuită. Cuprindea, la rândul ei, încă două scrisori și o mărturisire. Cu douăzeci și unu de ani în urmă, o adolescentă, cucerită de scrisul lui Eugen Ionescu, avea să-i trimită câteva rânduri, cu o întrebare cântărind cât o viață de om. Asemenea unui bun ucenic, și-a făgăduit că va face orice-i va spune marele maestru. Răspunsul însă a fost mai surprinzător decât orice așteptată surpriză. Adolescenta, pe atunci atee, primește – de pe pragul trecerii dincolo – sfatul de a se ruga. Orice altceva, spune Eugen Ionescu, este deșertăciune. (A.S.)
Aveam 17 ani, urma să termin liceul și nu știam încotro să o iau, spre ce meserie să mă îndrept. Citeam de ceva vreme din Eugen Ionescu și-mi plăcea. Mi se părea că avem suflete asemănătoare: mă regăseam în scrisul lui. Și el, în pofida faptului că ajunsese celebru – deci, din exterior, aparent o „realizare”! –, el tot spunea că orice realizare este inutilă. Și atunci, m-am gândit eu, dacă orice realizare este inutilă… atunci eu… ce să fac? Ce să fac cu viața mea?
Și m-am hotărât să-i scriu. Raționamentul meu a fost că, dacă semănam așa de mult, însemna că eu, la vârsta lui – 80 și ceva de ani – o să ajung cam la aceleași concluzii. De-aceea l-am întrebat dacă e ceva ce ar fi făcut el dacă ar fi știut mai din timp, ca să mă apuc să fac eu!
Și… mi-a răspuns. Un răspuns la care nu mă așteptam – și care m-a dezamăgit în acel moment – dar hotărâsem deja să fac orice-mi va spune. Așa că am făcut… și mi-a fost de folos. Pentru aceasta îi mulțumesc mereu!
M-aș bucura să publicați scrisoarea, deoarece este un îndemn către tineri venit din partea unui om ajuns în pragul despărțirii de această lume. După câteva luni urma să plece dintre noi. Iar mica lui experiență de viață poate fi de folos și altor tineri de acum, care poate visează faimă și cine-știe-ce alte realizări și deșertăciuni, scăpând din vedere ceea ce este mai important.
 Iuliana
Domnule Eugen Ionescu,
 DE CE TOT?
 Dacă orice realizare este inutilă, atunci CE SĂ FAC?
E ceva ce ați fi făcut dacă ați fi știut mai din timp? Spuneți-mi, ca să nu mai trebuiască să ajung până la 80 de ani ca să-mi dau seama.
 Mulțumesc,
Iuliana
Paris, 8 iunie 1993
Dragă Iuliana,
Vă scriu în franceză pentru că secretara mea nu știe românește.
Într-adevăr, totul e zadarnic. Orice realizare e inutilă. Sunt trecut de 80 de ani și încă mai caut. Dacă aș fi știut mai devreme, aș fi făcut ceea ce vă sfătuiesc pe dumneavoastră să faceți: rugați-vă, rugați-vă lui Dumnezeu.
Iertați-mă că vă răspund așa târziu. Dar să-mi mai scrieți, o să primesc scrisorile dumneavoastră, de voi mai fi aici.
 Vă sărut părintește,
Eugène Ionesco
PS: Da, mă întreb, iar și iar, de ce totul. Trăiesc în uimire de când m-am născut. Dacă mi-ați citit cărțile, pesemne că știți asta deja.
Articol publicat în numărul 70 (Noiembrie 2014) al revistei Familia Ortodoxă