sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Ce e aşteptarea?




„Să nu uiţi că
orice aşteptare
e provizorie,
chiar dacă durează
toată viaţa.”
Octavian Paler

Aşteaptă-mă un gând,
aşteaptă-mă un pas...
Voi fi în zborul tău
sărut,
iubire,
glas...

*******

„Uneori aşteptarea ne maturizează,
alteori ne omoară.
V-aţi gândit vreodată
că o aşteptare
nu seamănă cu alte aşteptări?
Aşteptările diferă între ele ca oamenii.”
Octavian Paler

Octavian Paler a scris superb “A aştepta aşteptarea”:

“Mai tarziu am revenit la gandul ca viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte… un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren… esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra… altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar… altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, raman pe peron sa astepte urmatorul tren…
Si fiecare uita, poate, un singur lucru… ca trenurile astea nu duc nicaieri… cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta in picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren… In cele din urma se vor intalni toti undeva, intr-un desert, unde chiar sinele se transforma in nisip…
In loc sa se uite in jur, oamenii se imbulzesc, se calca in picioare, isi dau ghionturi… Incercam sa ma conving, probabil, ca n-aveam motive sa ma plang. Cel putin in gara noastra, imi ziceam, avem avantajul de a vedea viata in stare pura, destinul nu ne amageste, nu ne sileste sa ne zbatem, ne lasa sa ne instalam in starea de tranzit si s-o traim cat mai linistiti, stiind ca ea e totul.
Dar vine o zi cand privesti peronul gol, trambele de praf pe care le ridica vantul si nu mai poti alunga gandul ca te joci cu vorbele, ca nu se poate trai astfel, ca pustiul este chiar mai rau decat frica sau, daca vreti, o altfel de frica…
Descoperi ceea ce stiai de la inceput, ca asteptarea are valoare cata vreme astepti sa se intample ceva, cata vreme iti poti inchipui ca se va intampla ceva, chiar daca nu se va intampla nimic. Altfel, asteptarea devine un timp gol. A astepta asteptarea? Ar fi absurd. Asa ceva nu exista. A astepta asteptarea e moarte.”
Octavian Paler, Viata pe un peron
Bottom of Form




Am venit...

Am venit ca să-ţi spun
gândul de noapte, gândul meu bun.
Întinde mâna şi-atinge-mi iubirea,
mângâie-mi visul şi rătăcirea
aşa cum de-atâtea ori ţi-ai dorit
din depărtările tale. M-ai amăgit...

Bună seara, vis nesperat!
Voi fi lângă tine şi-n timpul uitat...
Acum nu mă vezi, dar dorul
te cheamă,
acum nu mă ştii, te strig
şi mi-e teamă
că zborul spre stele nu va mai fi,
că şoapta iubirii încet va muri.

Şi totuşi, dărâm ziduri reci şi pustii!
Iubite, te-aştept în braţe să-mi vii
să-ţi sărut privirea uşor,
să fim împreună tainic izvor.

În noaptea aceasta să fiu doar a ta
să-ţi fiu lumină, amintirea din stea.

Mariana Rogoz Stratulat
Suflet de cocor, ed.PIM, Iaşi, 2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut