vineri, 2 ianuarie 2015

De la plimbare la vin fiert



Azi nu mai bea vin David cel Divin,
Deşi se-aude-afară-ndemn: "Vin! Vin!"
Cât cântă privighetoarea-n Roze,
Să beau Vin Roşu vreau... şi să închin.
Omar Khayyam
După minunata plimbare de dimineaţă, acum vă invit la un vin fiert cu scorţişoară şi fericire. 



Şi multe, multe poveşti!
(Pentru mine am un ceai cu arome de iubire).


Cine spune cea mai grozavă poveste?
(Se admit şi poezii!)
Ce spuneţi şi de o reţetă de vin fiert? 
**********

Vinul fiert – o istorie condimentata

Aromatul vin fiert, obligatoriu in zilele friguroase de iarna, era apreciat inca din antichitatea greaca si latina. La ora actuala este consumat, cu mici variatii in ceea ce priveste ingredientele de baza, atat in Europa, cat si in Brazilia si Canada. De la „conditum paradoxum“ la vedeta in competitii alsaciene – o bautura festiva ce nu si-a spus inca ultimul cuvant.


Energizantul de drum lung
Vinul fiert a fost descoperit, zice-se, de inaintasii nostri latini. In manuscrisul de secol IX d.Hr. despre gatit, „De Re Coquinaria“, se da reteta vinului condimentat – stramosul vinului fiert de astazi. Ca sa obtina un bun „conditum paradoxum“, romanii puneau la fiert vin cu miere, piper, mastica, negara, dafin, sofran, si samburi torefiati de curmale, lasati in prealabil la macerat tot in vin. Amestecul era apoi „cupajat“ cu vin proaspat de calitate, astfel incat licoarea finala sa ramana totusi dulce si aromata. In mai susnumitul manuscris, se mentioneaza si reteta unei bauturi numita „conditum viatorium“, vinul condimentat al calatorului, care continea, in mare, ingredientele deja pomenite. Energizant de drum lung, carevasazica… Facand, cum s-ar zice, un arc peste timp, vin fiert se serveste si astazi drumetilor care fac popas in cabanele de altitudine, atat in Alpi cat si in Carpati. Dar sa revenim la antichitate…
Vin „medicinal“ in loc de apa
Se pare insa ca vinul fiert are radacini mult mai vechi. Cu secole inainte de Hristos, grecii foloseau vin „medicinal“ ca alternativa la apa adesea infestata. In bautura respectiva se lasau la macerat diverse plante si condimente. Licoarea era consumata rece sau calda, dupa gust. Cert e ca obiceiul de a consuma vinul cu plante aromate este preluat de diverse popoare din spatiul european. In Evul Mediu, vinurile „de piper“ sunt denumite Ipocras (Ypocras), in cinstea parintelui medicinei, Hipocrate – si consumate cu incredere. Cu binecunoscutul lor simt practic, francezii preiau conceptul si il valorifica. Astfel ca, in secolul al XIII-lea, orasul Montpellier ajunge sa fie renumit pentru comertul cu vinuri condimentate. Ingredientele exotice si variate ce intrau in compozitia lichidului „de leac“ erau aduse cu precadere din Orient.


Leacul capetelor incoronate
Vecinii englezi – cei cu stare! – nu raman insensibili la „medicamentul“ care facea furori in Franta. Imparatul Henric al III-lea, grijuliu cu starea lui de sanatate, face comenzi serioase de „garhiofilatum“, cu vin si cuisoare pe post de ingredient-cheie. Moda vinului dulce si parfumat prinde repede si la nobilii germani. Perfectionisti si iubitori de frumos, urmasii de vaza ai teutonilor se servesc cu vin cald in recipiente speciale – cel mai cunoscut de acest fel fiind mesterit din argint placat cu aur, spre uzul unui conte de Katzenelnbogen. Tot un cap incoronat lanseaza la curtea Suediei trendul vinului servit cald: regele Gustav Vasa adora vinul de Rin amestecat cu miere, scortisoara, ghimbir, nucsoara si cuisoare. Combinatia, numita „Glögg“ (vin incalzit) depaseste zidurile palatelor si devine tot mai populara. Atat de populara, ca un alt rege suedez incearca – fara succes – sa puna stavila consumatiei excesive.
In Suedia zilelor noastre, termenul „Glögg“ desemneaza atat vinul fiert propriu-zis, cat si surogatul inofensiv din bauturi condimentate nealcoolice pe baza de suc de fructe, care se cumpara ca atare si se serveste cu precadere iarna. Insa tot „Glögg“ ii zice si mixului exploziv de vin fiert cu vodca sau brandy, care poate ajunge si la 21 de grade alcoolice. „Trotiluri“ similare se consuma in toate tarile nordice.
Un vin fiert pentru Mos Craciun
In Franta secolului al XIX-lea, vinul indulcit cu zahar si aromatizat cu scortisoara, purtand denumirea de „vin a la française“, era servit calatorilor in hanuri. De Craciun, acelasi vin fiert – „vin chaud“ – era deja asimilat produselor traditionale de sezon: comerciantii il scoteau la vanzare gata asezonat dupa retete proprii si imbuteliat in sticle cu etichete atractive. Clientul trebuia doar sa destupe sticla si sa-i puna la incalzit continutul… Si in Germania, Austria, Elvetia, Tarile de Jos, „Glühwein“ este apreciat cu ocazia targurilor de iarna. Acelasi „Glühwein“ se mai servea si in cabanele de altitudine din Alpi – inclusiv in cabanele din Alpii italieni, sub denumirea ciudata, pastrata ca atare din limba franceza, de „vin brűlé“. Moda vinului fiert servit drumetilor la cabane s-a transmis si la noi. Nu e de mirare: o buna parte din cabanele de creasta din Carpatii romanesti au fost infiintate si administrate de clubul SKV, Siebenbürgischer Karpatenverein, din initiativa entuziastilor montaniarzi sasi dornici sa urmeze modelul Asociatiei Alpine Germano-Austriece.
Globalizare si competitii alsaciene
In Anglia victoriana, „mulled wine“ se prepara inclusiv cu vin de Porto si cu asa-numitele claret (vinuri provenite din Bordeaux). Condimentele erau fierte in apa pentru a se extrage aromele, apoi se adauga zahar si vin, si totul se lasa din nou pe foc. „Glögg-ul“ nordic, de care faceam vorbire mai sus, se servea, in Suedia, impreuna cu biscuiti cu ghimbir, iar in Norvegia cu budinca de orez. La ora actuala, atat in Germania, ca si in Alsacia franceza, „Glühwein“ se prepara fie cu vin rosu, fie cu vin alb. Uneori in amestecul final se adauga rom sau o alta „tarie“. In unele parti ale Germaniei, ingredientul de baza, vinul, este produs nu din struguri, ci din fructe (coacaze negre, cirese). Vin fiert se consuma peste tot in Europa de est si in Balcani – inclusiv in Turcia, unde accentul e pus pe citricele care aromatizeaza numitul „Sýcak Sarap“.
Interesant e ca moda vinului aromatizat a depasit granitele Europei: varianta „vinho quente“ se face si-n sud-estul Braziliei (unde exista puternice comunitati cu descendenta europeana), din vin rosu, cachaça (distilat de trestie de zahar fermentata) si condimente. Amestecul rezultat se serveste in sezonul lor de iarna, adica in luna iunie. Canadienii, „verisorii“ francezilor, nu puteau rata nici ei vinul fiert, cu alcool adaugat desigur, si purtand denumirea „Caribou“. Revenind in Franta: in ultimii ani, in Alsacia si in Saint Emilion se promoveaza intens acest tip de bautura festiva. La Strasbourg, cu ocazia targului anual de Craciun, se organizeaza chiar un concurs de vin fiert pentru producatori, incurajandu-se astfel calitatea. Prin urmare, vinul fiert nu si-a spus inca ultimul cuvant…