Fiecare
are în mâinile sale propria fericire,
precum
artistul are materia brută,
căreia
vrea să-i dea o formă.
Goethe
Astăzi
eşti fericit?
De
ce?
Despre
cuvântul “fericire”
astăzi,
13 ianuarie 2015,
de la ora 16.00,
în
emisiunea
MOZAIC
cu
Mariana Stratulat
ID: radioenigma
Te aştept cu
Poezie, Muzică, Gânduri...
Mulţumesc!
******
Probabil ca nu
exista concept filozofic mai analizat decat acesta: fericirea. Ea a preocupat
inca din zorii gandirii abstracte creierele intelepte ale umanitatii. „Fericirea
este sensul si scopul vietii, intreaga finalitate a existentei“,
spunea Aristotel.
Pe urmele acestuia,
Spinoza medita ca „ceea ce vor toti, este o perpetua si adevarata fericire.“ „Dar
ce este fericirea daca nu armonia dintre om si viata pe care o duce?“,
i-ar raspunde Albert Camus, cu experienta existentialismului lipsit de iluzii
al modernilor.
Daca ar fi sa
continuam dialogul filozofilor, meditatia lui Jung vine natural, sa completeze
cu viziunea revolutionara a psihanalizei, opiniile despre fericire: „O viata
fericita nu poate exista fara o anume cantitate de intuneric.
Cuvantul
<> si-ar pierde sensul daca nu ar fi echilibrat de tristete. Este mult
mai bine sa luam lucrurile asa cum vin, cu pace si seninatate...“
In aceeasi linie de
gandire, filozoful englez Bertrand Russell, un logician pentru care concretetea
si perfecta justificare a conceptelor statea la baza teoriilor, spunea ca „a te
lipsi de anumite lucruri pe care le vrei, face parte indispensabila din
fericire.“
Parca raspunzand
direct acestei idei, scriitorul rus Alexandr Soljenitin vine cu experienta
lagarului si a „fericirii obligatorii“ cu care comunismul a vrut sa acopere un
continent:
„Nimeni nu ar trebui
sa conduca oamenii catre fericire, pentru ca si aceasta este un idol al
pietei…“ Uluitor cat de mult se aplica aceste cuvinte si celor din
contemporaneitate, aflati sub presiunea „euforiei perpetue“, asa cum o numeste
inspirat romancierul francez Pascal Bruckner.
Asculta mai multe audio instrumentala
