"Eu cred că dragostea a îmbinat sufletele
noastre şi le-a unit într-un cântec şi o poezie pentru eternitate.
Eu cred că dragostea e vioara şi arcuşul ce spun unduios povestea sufletului nostru, ce o împrăştie suav în imensitatea vieţii.
Eu cred că dragostea e vioara şi arcuşul ce spun unduios povestea sufletului nostru, ce o împrăştie suav în imensitatea vieţii.
Eu cred că dragostea e un zbor către nemărginire şi
ea va dăinui veşnic.
Eu cred că dragostea eşti Tu şi El şi Eu şi Noi şi
fiecare fiinţă care vibrează înălţător la atingerea de vers şi de cânt.
Eu cred că dragostea este cel mai măreţ şi mai nobil
sentiment ce ni l-a hărăzit Dumnezeu.
Sunt convinsă că din dragoste se nasc cele mai frumoase versuri, cele mai frumoase melodii…
Şi mai cred că tot aşa trebuie citite, cântate şi ascultate.
Sunt convinsă că din dragoste se nasc cele mai frumoase versuri, cele mai frumoase melodii…
Şi mai cred că tot aşa trebuie citite, cântate şi ascultate.
Şi înţelese, măcar cu un strop de iubire."
( Mariana Rogoz Stratulat – Dragostea - cântecul şi poezia sufletului meu)
Deşi
a trecut ceva timp de când am scris acest text, eu privesc dragostea în acelaşi
fel. Iubirea e ceva divin, ce creşte şi devine floare până dincolo de cuvinte!
Mulţumesc
Nelei Ciobanu pentru că mi-a amintit
că dragostea e mereu în sufletele noastre şi ea vibrează cu aceeaşi intensitate
oricând şi oriunde!