duminică, 26 aprilie 2015

Digul dragostei



Îţi dăruiesc dragostea mea
– minune divină –
ca murmur de ape, ca lacrimi de cer,
ca zbor şi mister...


“Nu pot cunoaşte adevărata dragoste,
decât depăşind-o.”
Mircea Eliade

“Ca un om să iubească pe altul e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu. Iubirea e un imbold pentru fiecare să se desăvârşească, să devină cineva, să devină o lume el însuşi de dragul cuiva.”
Rainer Maria Rilke
*****
Digul
de Octavian Paler

Marea loveşte digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul să mergem până la capăt. Piatra udă
luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,
ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atât de atenţi,
încât într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
şi îl vom uita în cele din urmă,
vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărâţi să mergem la capăt.
Acum chiar dacă aş merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde,
să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb
cine sunt, ce vârstă am şi ce caut aici.
Şi de ce m-am oprit în faţa acestui dig,
ca şi cum l-aş cunoaşte?


Digul de Octavian Paler - citeste Mariana Rogoz Stratulat -(fond muzical - Stamatis Spanoudakis - Thalassa)

Asculta mai multe audio

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut