Odată cu ea a biruit şi viaţa, speranţa,
bucuria că suntem, că existăm...
Toate banalităţile au un tâlc!
Să ne gândim că invazia frumosului nu poate
fi oprită!
Şi cum astăzi nu a fost nici prea frig,
nici prea cald am călătorit împreună cu frumosul către frumos. Paşii m-au dus
să sărut misterul vieţii!
Acolo unde binele a răsărit precum iarba,
acolo unde soarele de pe cer s-a mutat în inimă.
Am adulmecat, am ascultat, am savurat, am
atins primăvara, viaţa, iubirea...
Am trăit în florile-oameni, numite
Valentina Ştefania, Diana, Fănica, Geo, Andrei, tatăl meu...
Am simţit Lumina curgând prin mine pentru
a-mi trezi taina mugurilor, înfiorându-mă la mângâierea gingaşă a vântului,
tresărind la susurul molcom al apei ce-mi aducea şoapte din alte timpuri...
Astăzi m-am contopit cu Universul – fiind iubire
nemărginită, imensă – într-o perfectă armonie!
Viaţa e liniştea paşilor, tăcerea
pietrelor...
14
aprilie 2015
