vineri, 8 mai 2015

Când trecutul te ajunge din urmă




Este titlul unui film pe care l-am urmărit cu mare interes astă noapte (Când nu pot dormi fie citesc, fie mă uit la filme).
Este unul din cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultimii ani. Trăiri sufleteşti intense şi complexe, viaţa cu toate ale ei, inclusiv trecutul de care vrem să uităm.
Uneori reuşim să ni-l ascundem faţă de cei din jur, minţindu-i, omiţând, în mod intenţionat,  anumite momente sau inventându-ne o altă identitate, o altă poveste a vieţii noastre.
Poate reuşim să fim altcineva pentru restul lumii, dar pentru noi, trecutul nostru, e mereu acelaşi şi ne va însoţi pas cu pas.  Nu-l putem schimba, nu-l putem uita oricât am încerca.
Atunci când ne aşteptăm mai puţin, trecutul ne ajunge din urmă.
În această situaţie fie ni-l asumăm, fie fugim construindu-ne o altă imagine.
Şi totuşi, vine o clipă când trebuie să ne privim şi să ne acceptăm aşa cum suntem, cu trecut cu tot, cu toate problemele lui ce aşteaptă, “după colţ”, să fie rezolvate.
De fapt să ne împăcăm cu noi înşine, să ne găsim liniştea interioară.
Revin la film, care tocmai despre trecutul care ne ajunge din urmă vorbeşte.




Când trecutul te ajunge din urmă

Dramă, Marea Britanie, 2008
Cu: Daniel Craig, Angie Ruiz, Mark Strong
Regia: Baillie Walsh
 Sinopsis
Joe (Daniel Craig) este un actor faimos, care, în aparenţă, are tot ceea ce şi-ar putea dori. Dar în interiorul său este un demon care îl împinge spre auto-distrugere.
În timp ce se întorcea de la înmormântarea celui mai bun prieten al său, Boots, Joe (Daniel Craig) priveşte înapoi la zilele tinereţii sale. Îşi dă seama că singura metoda de salvare este să se întoarcă în locul de care a fugit tot timpul: în trecutul său. Este un loc guvernat de o iubire, pe care vrea cu disperare să şi-o amintească, şi de o tragedie, pe care ar face orice s-o uite...



Vizionare plăcută!
Şi nu uitaţi:
Trecutul ne ajunge întotdeauna din urmă!

Mariana Rogoz Stratulat
8 mai 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut