Este
titlul unui film pe care l-am urmărit cu mare interes astă noapte (Când nu pot
dormi fie citesc, fie mă uit la filme).
Este unul din cele mai bune filme pe
care le-am văzut în ultimii ani. Trăiri sufleteşti intense şi complexe, viaţa
cu toate ale ei, inclusiv trecutul de care vrem să uităm.
Uneori reuşim să ni-l ascundem faţă de
cei din jur, minţindu-i, omiţând, în mod intenţionat, anumite momente sau inventându-ne o altă
identitate, o altă poveste a vieţii noastre.
Poate reuşim să fim altcineva pentru
restul lumii, dar pentru noi, trecutul nostru, e mereu acelaşi şi ne va însoţi
pas cu pas. Nu-l putem schimba, nu-l
putem uita oricât am încerca.
Atunci când ne aşteptăm mai puţin,
trecutul ne ajunge din urmă.
În această situaţie fie ni-l asumăm,
fie fugim construindu-ne o altă imagine.
Şi totuşi, vine o clipă când trebuie
să ne privim şi să ne acceptăm aşa cum suntem, cu trecut cu tot, cu toate
problemele lui ce aşteaptă, “după colţ”, să fie rezolvate.
De fapt să ne împăcăm cu noi înşine,
să ne găsim liniştea interioară.
Revin la film, care tocmai despre
trecutul care ne ajunge din urmă vorbeşte.
Când trecutul te ajunge din urmă
Dramă,
Marea Britanie, 2008
Cu: Daniel Craig,
Angie Ruiz, Mark Strong
Regia: Baillie Walsh
Sinopsis
Joe (Daniel Craig) este un actor faimos,
care, în aparenţă, are tot ceea ce şi-ar putea dori. Dar în interiorul său este
un demon care îl împinge spre auto-distrugere.
În timp ce se
întorcea de la înmormântarea celui mai bun prieten al său, Boots, Joe (Daniel
Craig) priveşte înapoi la zilele tinereţii sale. Îşi dă seama că singura
metoda de salvare este să se întoarcă în locul de care a fugit tot timpul: în
trecutul său. Este un loc guvernat de o iubire, pe care vrea cu disperare să
şi-o amintească, şi de o tragedie, pe care ar face orice s-o uite...
Vizionare
plăcută!
Şi nu uitaţi:
Trecutul
ne ajunge întotdeauna din urmă!
Mariana Rogoz Stratulat
8 mai 2015
