Pentru
a înţelege măreţia absolută a iubirii cosmice, a dragostei supreme, divine,
trebuie să te fi spălat cu lacrimi în fiecare dimineaţă şi să te fi şters cu
toate zâmbetele universului.
Trebuie
să fi păşit ca lumină în liniştea clipei, să fi îmbrăţişat nemărginirea
pajiştei cereşti, să fi sărutat fiecare gând adormit sub copacul vieţii, să fi
adunat stelele căzute pe marginea dorului.
Trebuie
să fi zburat în frica din abisuri, dar şi în speranţa înălţimilor.
Trebuie
să fi fost cuvânt şi tăcere, dragoste imensă, infinită, continuă.
Pentru
a fi iubire, trebuie să te înţelegi şi să te descoperi cine eşti.
Să
fii Tu, cu eşecuri şi reuşite, să-ţi fii piatră de temelie, să-ţi fii treaptă
pentru înălţare.
Să
fii al tău şi-al tuturor, să fii profunzime şi eternitate!
Să
fii!
Panciu, 19 mai 2015
Asculta mai multe audio
