Ce poate fi mai
înălţător
decât refacerea
întregului
– Unului –
prin dăruirea totală în iubire prin iubire?
*****
Aproape Unul
M-ai înşirat
peste tot:
prin casă,
prin vorbe,
prin tine...
Vroiai
să mă vezi,
să mă auzi,
să mă vorbeşti,
să mă citeşti,
să mă numeri
în fiecare
clepsidră...
Ochii
mi i-ai agăţat
de aripile din
tavan,
buzele
mi le-ai lipit
de buzele tale
însetate de focul
sărutului,
mâinile
mi le-ai aşezat
pe tâmplele
vulcanului
pentru a călători
în spirala
tăcerilor.
Tu şi Eu
– aproape Unul -
trăim,
murim,
trăim...
Mariana Rogoz
Stratulat
Aproape Unul, ed.
PIM, Iaşi, 2015
*****
Volumul
reprezintă un mozaic liric bine structurat, a cărui temă principală este
iubirea, principiile Yin şi Yang, alb şi negru, foc şi apă, bărbat şi femeie.
Pe aceste contraste care se atrag, autoarea brodează imagini metaforice proaspete.
Cartea este cărarea spre trecutul populat de eu
şi de
tu „pe tâmpla visului pierdut”,
pe care autoarea încearcă să-l recompună din imagini sugestive în care
persoanele se contopesc rămânând una. (...)
Sensibilă şi
romanţioasă, autoarea volumului a dorit o carte în care toţi îndrăgostiţii să
se regăsească în visul de iubire, din care nu rămân în amintire decât cele
trei: “vis, /sărut, / iertare” (Îmbrăţişare). (…)
Cartea poate
fi un panaceu pentru durerile lumii, pentru cei nefericiţi şi singuri, pentru
cei trişti care nu mai văd în viaţă un dar de la Dumnezeu.
Ea îi poate
ajuta să treacă mai departe şi să vadă picătura aceea de vie Lumină, la care
jinduim fiecare…
Ceea ce nu e
puţin, dimpotrivă.
Cezarina Adamescu
12 Mai 2015
