marți, 15 septembrie 2015

Oamenii...



Oamenii sunt fel de fel.
Ca frunzele: galbene, arămii, verzi, uscate, triste, vesele, îndrăgostite…
Atingerea lor e diferită: modestă, sinceră, răbdătoare, iubitoare, iertătoare, dar şi răutăcioasă, invidioasă, egoistă…
Unele ni se lipesc de suflet şi rămân acolo pentru toată viaţa, altele sunt doar în trecere.
Indiferent de culoare şi sentimente, indiferent că ne bucură  sau ne dezamăgesc, frunzele-oameni ne învaţă că viaţa înseamnă bunătate, sinceritate, loialitate, dăruire, iertare, răbdare, modestie, credinţă şi, mai ales, iubire.
Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost şi sunt, și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele.

 

Eşti un om minunat!
Eşti frumos, eşti muzică în bucuria vieţii,
eşti special!

*********

În om se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici n-ai şti să le dai un nume, lacrimi neplânse la vremea lor, care deodată vin ca o apă umflată de ploaie, revărsată peste mal.” ― Ileana Vulpescu

*********

“În viaţă trebuie să înveţi să citeşti
printre rânduri şi în oameni.
Să citeşti printre vorbele lor şi chiar dincolo de ele.
Uneori,
un oftat povesteşte mai mult decât un roman-fluviu,
o privire - mai mult decât o bibliotecă.”
Ileana Vulpescu, Arta conversației

***********

“Doamne, ori schimbă-ne mintea şi lasă lumea aşa cum e, ori schimbă lumea şi lasă-ne mintea pe care ne-ai dat-o: ca să pricepem şi noi ceva.”  Ileana Vulpescu, Carnetul din Port-Hart