Lumina
din ochi, cuvântul de pe buze,
dragostea
şi dorul
sunt
cheia de la poarta timpului...
Universul
e calea libertăţii
pentru
paşii din clepsidră...
*******
Paşi în exil
De azi
nu mai pot fi
nici pădure,
nici munte,
nici cărare...
De azi
pot să fiu
iertarea
pietrelor,
liniştea
războaielor,
învierea
zeilor...
De azi
sunt steaua
polară
pentru rătăciţii
vremii,
sunt targă
pentru răniţii
loviţi de soartă,
sunt exil
pentru paşii
rătăciţi...
Câteodată,
când mă joc,
sunt fata morgana
ce aleargă
printre dune
însetată de
iubire...
Obosită,
în înserarea
vieţii,
adorm
în paşii din
exil...
Mariana Rogoz
Stratulat
Paşi în exil, ed.
PIM, Iaşi, 2015
************
Pași în exil este această carte care va da
creației Marianei Rogoz Stratulat alura acelei prestații inițiatice
intuită la explorarea volumelor anterioare. Noua carte evocă, prin majoritatea
poemelor incluse aici, adevărul că poezia înseamnă opțiune organică iar
discursul liric, augmentat de o forță grațioasă a versului, marchează o
atitudine de solemnizare aproape mistică a iubirii, o distopie a senzorialului
care topește în tiparele sentimentului un cotidian febril, o poveste de viață,
adică un parnasianism eviscerat deodată de elegiile temporalului. Întâlnim dar
și regăsim aproape toate formulele acestor eliberări ale ființei primordiale în
efortul de a denuanța cumva un ciudat hypostas, cum ar spune sofistul ironic, o
zodie a scrierii și rescrierii ciudatei catachreze a cifrului dragostei.
Dincolo de poetica reculegerii karmice, de distribuirea nostalgiei pe podiumul
pe care viața și metafora unului dansează o lambada a singurătății, trebuie să
vedem negreșit învăpăieri estetic-semantice, altminteri, ale dorului fără
sfârșit. Un imaginar violentat de o foarte discretă alură metafizică atestă în
magia acestor programate „destrămări” că „represiunea” asupra umbrei și a
luminii sunt, la urma urmei, gesticulații lirice în care tensiunea interioară e
mereu retezată, ghilotinată de opțiunile lucidității. (...)
Așadar, să nu ezităm acum, când
Mariana
Rogoz Stratulat ne invită, iar, să regăsim autenticul poemelor sale cu
această nouă apariție editorială.
Ionel
BOTA