Într-un “te iubesc”
te-am ascuns pe tine…
Îmi e greu să-l mai rostesc de teamă să nu-mi fii
luat…
***********
Azi
ne-am scufundat
în norii plictisiţi
de ţipătul pescăruşilor.
Crabii
şi-au făcut
culcuş
în rochia mea
rămasă pe ţărm.
Tu mă strângi
în braţe
numărând
firele de nisip...
Mariana Rogoz Stratulat
Foc şi Apă, ed. PIM, 2014
„...constat că mitul iubirii se reconstruieşte pe
o interpretare personală, cu vibraţii discrete şi tonuri calde, în tablouri
fluide ce curg unul din altul. Stările sufleteşti transpar în caligrafii suple,
nesofisticate.”
– Gheorghe
Drăgan, Femeia, bărbatul
– eterna poveste
********
„Mariana Rogoz
Stratulat este o voce discretă, diafană, sensibilă şi ingenuă peste poate,
dominată de vise, de tăceri, de lumini difuze. O voce ca o perlă sclipind
într-o scoică, în bătaia dorului şi a aducerilor aminte.” - Cezarina Adamescu, O voce carismatică
în poezie
