miercuri, 18 noiembrie 2015

Blândeţea



“De fapt, blândețea este înclinarea, firească la unii, dobândită la alții, de a evita violența. Atât cât este posibil și legitim. Dar nu ajunge atât: e nevoie de o undă de căldură, de un anume fel de a privi și de a zâmbi, de cunoașterea acelui limbaj care este doar al blândeții, acela care îți permite și să dojenești cu blândețe.(...) Omul blând este deci tolerant cu tot ceea ce nu poate fi obiect de intoleranță decât pentru oamenii închiși în sinele lor, exclusiviști și autoritari. Pentru omul blând chiar unele mici scăderi sau manii sau obsesii mai mult sau mai puțin copilărești, unele deprinderi pot deștepta nu violența reprobativă și represivă, ci o indulgență și o înțelegere asociate cu duioșie și cu umor, cu sentimentul slăbiciunilor noastre, ale tuturor, privite cu blândețe de ochii divini.”
- Petru Creția - Luminile și umbrele sufletului (Blândețea)


********

Umbra

Surâzi din ierburi
şi din ramuri,
lumină eşti
şi nălucire.

Te-apropii
de o umbră...
O iei în braţe,
o săruţi...

Se scurge în nisipuri
mlădie,
umbră vie...

********

Va fi...

Nu-mi călca
umbra!

Las-o să-şi cânte
ploile reci
căzute
pe fruntea ta...

Va veni un timp
când norii vor fugi
şi ochii noştri
se vor întoarce
către
focul
din ape.

Va fi lumină,
întuneric,
 noapte...

Mariana Rogoz Stratulat
Foc şi Apă, ed. PIM, Iaşi, 2014


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut