“Generozitatea nu înseamnă să îmi dai ceva de care tu ai mai puţină
nevoie decât mine, ci să îmi dai ceva de care tu ai mai multă nevoie
decât mine.” – Khalil Gibran
Există generozitate adevărată?
Există generozitate adevărată?
Generozitatea
este calitatea omului de a dărui, de a iubi binefacerea, de a fi ospitalier, de
a-i ajuta pe cei nevoiaşi în mod dezinteresat. Generozitatea este o însuşire
nobilă care îi oferă omului posibilitatea de o oferi din bunurile pe care le
deţine, aşteptând nimic altceva decât multumirea divină.
Generozitatea
constă în a oferi din lucrurile care vă sunt cele mai dragi şi nu înseamnă a da
mult, ci a da când trebuie. Generosul adevărat este cel care ştie să tină binele
altuia sau binele comunităţii în favoarea binelui propriu, să nu trăiască
pentru sine ci pentru alţii.
„Nu vă strângeți comori pe
pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci
strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții
nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră acolo este și
inima voastră.” Matei 6:19-21
Generozitatea este o trăsătură
nobilă, o calitate a spiritului, similară cu bunătatea. Generozitatea se educă
- individual, colectiv, nu are importanţă. Ea ţine de frumuseţea interioarş şi
este rodul unei dezvoltări personale constituite pe valori şi înţelegerea că
lumea în care trăim se bazează pe o altă structură, mult mai elevată şi
imparţială. Dăruind, oamenii se îmbogăţesc spiritual, în primul rând prin
mulţumirea de sine şi în al doilea rând, şi cel mai important, acumulând mulţumirea
celorlalţi.
Nimeni nu cere să semănăm cu Maica Theresa, pentru că atunci putem fi acuzaţi uşor de egoism; dar, din când în când, o floare sau un zâmbet, nu cred că sărăceşte pe nimeni.
Nimeni nu cere să semănăm cu Maica Theresa, pentru că atunci putem fi acuzaţi uşor de egoism; dar, din când în când, o floare sau un zâmbet, nu cred că sărăceşte pe nimeni.
Generozitatea înseamnă bucurie, nu
obligaţie.
De ce oare după ce-am
săvârşit o faptă bună ne vine să urmăm un drapel, indiferent care? Elanurile
noastre generoase implică un pericol: ne fac să ne pierdem capul. De nu cumva
suntem generoşi tocmai pentru că ni l-am pierdut, generozitatea fiind o formă
notorie de ebrietate.
Emil Cioran în Mărturisiri
şi anateme