“O nouă lume
trebuie să se nască, o lume care ar putea să justifice sacrificiile oferite de
umanitate. Această lume nouă ar trebui să fie o lume în care nu ar trebui să
existe exploatarea celor slabi de către cei puternici, a binelui de către rău;
o lume în care nu va exista umilirea săracilor de violenţa bogaţilor; o lume în
care produsele intelectului, ştiinţei şi artei vor servi societatea pentru
binele şi înfrumuseţarea vieţii şi nu indivizii pentru acumularea de avere.
Această lume nouă nu va fi o lume a naţiunilor asuprite şi umilite, ci a
naţiunilor libere şi a oamenilor liberi egali în demnitate şi respectuoşi faţă
de om.” - Nikola Tesla
“Numeroasele
lucruri care se intampla, numeroasele forme pe care le imbraca viata su o
natura efemera. Toate sunt trecatoare. Lucruri, corpuri si egouri, evenimente,
situatii, ganduri, emotii, dorinte, ambitii, temeri, drame… toate acestea vin,
pretind a fi mai importante decat orice si dispar inainte sa va dati seama,
topindu-se in neantul din care au venit. Au fost vreodata altceva decat un vis,
visul formelor?
Dimineata, dupa
ce ne trezim, visul de peste noapte se evapora, iar noi spunem: “Ah, n-a fost
real.” Dar cevadin visul acela trebuie sa fi fost real, altfel n-ar fi putut
exista. In apropierea mortii s-ar putea sa privim inapoi spre viata noastra si
sa intrebam daca n-a fost cumva doar un vis. Chiar in acest moment ati putea
privi inapoi spre concediul de anul trecut sau spre drama petrecuta ieri si ati
putea vedea ca sunt foarte asemanatoare cu visul de noaptea trecuta.
Exista visul, si
exista cel care il viseaza. Visul este un joc de scurta durata al formelor;
este lumea - relativ reala, nu reala la modul absolut. Apoi exista cel care
viseaza, realitatea absoluta in care formele vin si pleaca. Cel care viseaza nu
este persoana. Persoana face parte din vis. Cel care viseaza este substratul in
care apare visul, cel care viseaza este substratul in care apare visul, cel
care face posibil visul. Este absolutul din spatele relativului, atemporalul
din spatele timpului, constiinta din interiorul si din spatele formei. Cel care
viseaza este constiinta insasi – ceea ce sunteti.
Scopul nostru
actual este sa ne trezim in interiorul visului. Atunci cand suntem treji in
vis, drama pamanteasca creata de ego isi gaseste sfarsitul si un vis bland si
minunat ii ia locul Acesta este pamantul cel nou.” - Eckhart Tolle, Un pamant
nou