Sunt o fiinţă sensibilă, exagerat de
sensibilă. Plâng pentru orice nenorocire şi pentru orice om trist, dar în
acelaşi timp zâmbesc la fiecare adiere de vânt, la orice foşnet de frunze sau
murmur de ape...
Iubesc să scriu despre toate acestea. Iubesc
să citesc zi şi noapte fără să-mi dau seama că fila din calendar este alta. Iubesc
că îmi doresc lucruri neobişnuite care nu vor fi reale vreodată în viaţa mea. Iubesc
că îmi permit să fiu deschisă, vulnerabilă, că mă exprim aşa cum gândesc şi cum
simt, fără măşti, în faţa tuturor. Iubesc să mănânc dulciuri în cantităţi
uriaşe, să beau multe căni de ceai îndulcit cu miere, iubesc că sunt vegetariană,
că port pălării, că ascult oricând cele mai frumoase melodii, poezii...
Iubesc
să vorbesc dimineaţa cu soarele şi să respir aerul cald sau rece, în
funcţie de anotimp, privind imensitatea cerului de pe terasă în zori, în amurg
sau noaptea, târziu, când pot discuta cu stelele şi luna. Iubesc să mă uit
spre cer fascinată de albul norilor pe care i-aş lua în braţe şi i-aş săruta de
mii de ori.
Iubesc să mă cuibăresc în braţele fotoliului
când îmi este frică şi inima bate, bate speriată din motive numai de ea ştiute.
Iubesc să mă privesc când am emoţii, când îmi tremură vocea şi... nu înţeleg de
ce.
Iubesc că deși am tot ce îmi doresc nu
am uitat să mă bucur de lucrurile simple, de lucrurile mici din viața mea.
Iubesc
când primesc mesaje frumoase. Iubesc când primesc mesaje mai puțin frumoase,
insulte, critici, pentru că știu că atunci am reușit să apăs un buton nepotrivit.
Iubesc că nu ştiu să instalez programe în calculator şi cineva râde de mine.
Iubesc oamenii… oamenii pe care pot să
îi admir, de la care am ce învaţa, pe cei care mă fac să mă simt mică în comparaţie
cu imensitatea spiritului lor.
Mai
iubesc ceva ciudat. Iubesc că într-o zi nu o să mai fiu aici, pentru că asta
face viața cu mult mai interesantă, altfel ar fi doar o linie dreaptă, fără
colțuri, fără curbe, fără scurte întreruperi.
Iubesc
pentru că sunt destul de nebună să recunosc toate aceste lucruri unor oameni pe
care nu îi cunosc personal dar pot să simt cum sunt, ce gândesc, ce fac în
fiecare zi și pot să îi simt cum se bucură, se agită sau pur și simplu nu
înțeleg de ce fac atât de multe greșeli, de ce mănânc litere când am zis că de
fapt îmi place să mănânc prăjituri.
Dar
cel mai mult, dintre toate lucrurile, persoanele, momentele, gândurile și
ideile iubesc faptul că pot să iubesc. Iar acest cuvânt, ”iubesc”, este mult prea banal pentru a descrie acel
sentiment care stă ascuns în spatele lui.
Iubesc
pentru că aşa simt!
Întrebarea
mea pentru tine, după ce te-am plimbat puțin prin universul meu, este… tu ce
iubești?
