Am avut norocul să cunosc fel de fel de oameni, din
toate categoriile sociale, cu studii superioare, medii sau fără, de vârste
diferite, din diverse zone geografice.
Cu unii am schimbat doar câteva cuvinte, cu alţii am
dezvoltat subiecte comune sau contrare. Fiecare îşi spunea, în felul său, părerea
despre o carte, un loc de muncă, despre copii şi părinţi, despre natură, viaţă,
Dumnezeu. Despre tot şi despre toate.
Din toate aceste relaţii, mai calde sau mai reci, am
învăţat să nu îi resping pe cei cu un mod de gândire diferit de al meu.
De multe ori am mulţumit celor care “au avut curajul”
să-mi atragă atenţia asupra unor relaţii din viaţa mea. Pe moment m-am supărat,
dar nu le-am întors spatele, ci, dimpotirvă, i-am apreciat că au fost sinceri,
spunând ce cred ei despre o anume situaţie.
Ştiut este că adevărul e urât şi doare, dar e
adevăr!
Am privit cu mai multă atenţie şi…
Am învăţat să-i accept şi să-i iubesc pe toţi cei
care intră în viaţa mea.
De la toţi am ceva de învăţat.
Am încercat să nu jignesc şi să nu rănesc pe cei din
jurul meu, m-am retras atunci când evoluţia mea stagna, am dăruit ce am avut şi
ce n-am avut, dar în mod deosebit am dăruit dragoste.
Mi-am dat seama că viaţa e fără probleme, e simplă
şi frumoasă. Că nu există greşeli, ci doar frica de a greşi.
Orice om e fericit dacă se iubeşte şi se respectă pe
sine.
Şi dacă înţelege că toate acestea înseamnă
libertatea de a fi tu însuţi.
Trăiesc, simt, iubesc…
Mulţumesc!
10 decembrie
2015
