Ştiut este că omul se descurcă mai bine şi mai uşor în
lumea materială graţie celor cinci simţuri cu care este înzestrat. Fiind prea
prins în a se realiza în plan material, uită că există şi o lume spirituală pe
care o ignoră total sau parţial şi de care, totuşi, îşi aminteşte la un anume
moment.
În funcţie de modul în care sunt armonizate aceste două
aspecte, material şi spiritual, fiecare revelează viaţa, stările ei, inteligenţa,
voinţa, iubirea prin prismă proprie iar asta este foarte dificil.
Unii se aruncă în lumea materială uitând de cea
spirituală, alţii optează pentru cea spirituală, uitând de cea materială.
Consider că există o a treia soluţie: cea pe care şi-o găseşte
fiecare.
Cred că a fi uman într-o lume materială înseamnă să nu
uiţi că eşti spirit. Dar...
Cu toate că toate fiinţele sunt creaţii divine, ele
evoluează diferit, au temperamente diferite, aleg individual lumea căreia vor
să-i aparţină.
Fiecare are calea sa, misiunea sa.
"Maestrul
Peter Deunov spunea: „Dacă oamenii cad pradă pesimismului, este pentru că nu
știu ce direcție să dea mișcării lor.” Despre ce fel de direcție vorbea? Pentru
a simplifica, se ppoate spune că există două direcții: spre înalt, lumea
spirituală, și în jos, lumea materială. Lumea materială și lumea spirituală ne
prezintă fiecare bogățiile sale; în cele două cazuri, ele nu sunt ușor de
dobândit, dar greutățile nu sunt trăite în același fel, după cum le căutăm pe
unele sau altele.
Dacă cel care se concentrează asupra realizărilor materiale, a posesiilor, a banilor, a puterii, a faimei, nu reușește în final, el își resimte cu amărăciune eșecurile. În vreme ce, acela care se concentrează asupra unor realizări spirituale se simte mereu susținut. Prin aspirațiile sale la o viață superioară, el țese fără încetare niște legături cu lumea divină, iar aceste legături produc în el niște vibrații secrete. Chiar dacă el nu reușește să-și realizeze pe deplin toate aspirațiile, aceste vibrații ce le resimte în profunzimea ființei sale îl ocrotesc, ținându-l la adăpost de descurajare."
Omraam Mikhaël Aïvanhov
Dacă cel care se concentrează asupra realizărilor materiale, a posesiilor, a banilor, a puterii, a faimei, nu reușește în final, el își resimte cu amărăciune eșecurile. În vreme ce, acela care se concentrează asupra unor realizări spirituale se simte mereu susținut. Prin aspirațiile sale la o viață superioară, el țese fără încetare niște legături cu lumea divină, iar aceste legături produc în el niște vibrații secrete. Chiar dacă el nu reușește să-și realizeze pe deplin toate aspirațiile, aceste vibrații ce le resimte în profunzimea ființei sale îl ocrotesc, ținându-l la adăpost de descurajare."
Omraam Mikhaël Aïvanhov
