“Numai atunci când veţi sorbi din râul tăcerii, veţi
începe cu adevarat să cântaţi. Şi numai când veţi fi atins vârful muntelui,
veţi începe cu adevărat să urcaţi. Şi numai când pămantul vă va cere ce‑i
trupesc în voi, veţi dansa cu adevărat.”
Khalil Gibran
Dans
Era un cer
numai al nostru.
Păşeam
ţinându-ne de mână
pe marmura albastră.
Muzica se îndesa
în timpane
- sunete lungi,
prelungi,
ameţitoare.
Trupurile noastre
se unduiau
ca o secundă,
ca un izvor,
ca o literă...
Ne preschimbam
în lumină
– două jumătăţi
închipuind
o pasăre...
Mariana Rogoz Stratulat
Foc şi Apă, ed. PIM, Iaşi, 2014
