Clipe
binecuvântate cu pace, iubire şi armonie…
*********
„Orice întâlnire adevărată pare să fie precedată de o
așteptare, de o nevoie interioară care joacă rolul de fantasmă. Ca să poți
întâlni pe cineva, trebuie să ai o direcție a așteptării; vorba citată și
răscitată a sfântului Augustin: ''Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit.''
(...) Se poate spune că miraculoasă e întâlnirea pe care nu ți-a dat-o nimeni, dar la care te duci.”
Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu/Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieții.
(...) Se poate spune că miraculoasă e întâlnirea pe care nu ți-a dat-o nimeni, dar la care te duci.”
Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu/Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieții.
*********
Uimire
Ei mergeau
unul spre altul
fără să se cunoască,
fără să se vadă.
Fiecare
cu nopţile lui...
În zori s-au privit uimiţi,
şoptindu-şi:
- iubita mea...
- iubitul meu...
Ea îi mângâia ochii cerului,
el o săruta
cu focul dorului,
cu răcoarea gândului...
Au adunat împreună
cuvintele,
apele,
clipele.
Ea i-a dat iubirea,
el, o frunză de smochin...
Apoi
au întors clepsidra
plecând să se caute
într-o altă viaţă...
Mariama Rogoz
Stratulat
Ochii din cuvinte, ed. PIM, Iaşi, 2014
Regăsire
Mai întâi s-au zărit...
Căutau în nisip
timpul pierdut
de el, de ea...
Apoi au alergat
unul către celălalt
bucuroşi
că au găsit
o secundă,
o pană,
o piramidă...
S-au îmbrăţişat
înfăşurându-se
cu toate secolele
de iubire,
de zbor...
Au plâns
lacrimi şi umbre
pe Altarul Cerului.
Mariama Rogoz
Stratulat
Aproape Unul, ed. PIM, Iaşi, 2015
*******’
Întâlnire
Bărbatul
vine ca o boare
spre casa
cu cercei la uşă...
Femeia
îl aşteaptă-n prag
cu iasomie-n sân...
Se ţin de mână,
de-o aripă,
plutesc deasupra
orelor,
îşi spun pe nume,
se sărută
în casa
norilor...
Se strâng
în braţe,
sorb tăcerea
cuvintelor înmugurite
şi rup
c-un singur gest
durerea
veşmintelor
neprihănite...
Mariama Rogoz
Stratulat
Foc şi Apă, ed. PIM, Iaşi,
2014
*********
GL: Noi reușim să
trecem prin viață - și să rămânem întregi, să nu ne dezagregăm - pentru că ne înconjurăm
cu zidul întâlnirilor noastre reușite. Acest edificiu afectiv e alcătuit din
ființele iubite pe care le-am întâlnit și care ne-au făcut suportabilă
ne-întâlnirea cu ceilalți. Fără acest edificiu afectiv viața unui om e șubredă
și ne-apărată.
AP: Iar rețeaua acestor întâlniri, care creează edificiul nostru afectiv, se numește Destin.
Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu/Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieții.
