În seara asta citesc poezii (şi nu numai) de Serghei
Esenin.
Vă îmbrăţişez cu căldură!
*******
Vânturi, vânturi
pline de zăpadă,
Spulberaţi-mi
viaţa ce s-a dus.
Vreau să fiu
copil fără tăgadă
Sau o floare cu
privirea-n sus.
Când rãsună
cornul de la stână
Vreau pentru
toţi oamenii să mor.
Clopoţeii
stelelor se-ngână,
Presărându-mi
clinchetele lor.
Cât de bună-i
limpedea cântare
Când topeţte suferinţa
grea!
Vreau să fiu
copac lângă cărare
Cu piciorul
încălţat în nea.
Vreau, când caii
sforăie - nebunii!
Să sărut o
ramură cu ger.
Ci săltaţi-mi,
labe ale lunii,
Ciutura tristeţilor
la cer.
******
Ceaţă, vânt, zăpadă şi tăcere
Ceaţă, vânt, zăpadă şi tăcere,
Raza lunii fâlfâie tăcut.
Inima c-o molcomă durere
Îşi aduce-aminte de trecut.
Spulberat, omătul se despică.
Pe-aşa lună, eu, pe-ascuns ieşit.
Îndesându-mi cuşma de pisică,
Casa părintească-am părăsit.
Iarăşi sunt în locurile mele.
M-au uitat? Sau minte mă mai ţin?
Stau mâhnit, ca un gonit de rele,
Reîntors la vechiul meu cămin.
Cuşma mi-o frământ fără cuvinte,
Sufletul prin gânduri mi-l deşir.
De bunicii mei mi-aduc aminte
Şi de-nzăpezitul cimitir.
Toţi vom fi acolo... Poţi să sameni
Viaţa ta cu râs sau cu tumult...
Pentru asta trag aşa spre oameni
Şi-i iubesc pe toţi atât de mult.
Pentru asta inima mi-i moartă
Când privesc al anilor prăpăd...
Vechea casă c-un dulău la poartă,
Parcă ştiu ca n-am s-o mai revăd.
Raza lunii fâlfâie tăcut.
Inima c-o molcomă durere
Îşi aduce-aminte de trecut.
Spulberat, omătul se despică.
Pe-aşa lună, eu, pe-ascuns ieşit.
Îndesându-mi cuşma de pisică,
Casa părintească-am părăsit.
Iarăşi sunt în locurile mele.
M-au uitat? Sau minte mă mai ţin?
Stau mâhnit, ca un gonit de rele,
Reîntors la vechiul meu cămin.
Cuşma mi-o frământ fără cuvinte,
Sufletul prin gânduri mi-l deşir.
De bunicii mei mi-aduc aminte
Şi de-nzăpezitul cimitir.
Toţi vom fi acolo... Poţi să sameni
Viaţa ta cu râs sau cu tumult...
Pentru asta trag aşa spre oameni
Şi-i iubesc pe toţi atât de mult.
Pentru asta inima mi-i moartă
Când privesc al anilor prăpăd...
Vechea casă c-un dulău la poartă,
Parcă ştiu ca n-am s-o mai revăd.
*******
Viscolul prinde colbul să-şi lepede
Viscolul prinde colbul să-şi lepede,
Lunecă-o troică, lunecă repede.
Veselă-n troică, peste întindere,
O tinereţe fuge cu-aprindere.
Unde mi-s oare zilele proaspete?
Dar fericirea ce-am vrut-o oaspete?
Toate pieriră-n iarna salbatică,
Precum această troică zănatică.
Lunecă-o troică, lunecă repede.
Veselă-n troică, peste întindere,
O tinereţe fuge cu-aprindere.
Unde mi-s oare zilele proaspete?
Dar fericirea ce-am vrut-o oaspete?
Toate pieriră-n iarna salbatică,
Precum această troică zănatică.
