marți, 19 ianuarie 2016

Iarnă eseniană



În seara asta citesc poezii (şi nu numai) de Serghei Esenin.
Vă îmbrăţişez cu căldură!

*******


Vânturi, vânturi pline de zăpadă,
Spulberaţi-mi viaţa ce s-a dus.
Vreau să fiu copil fără tăgadă
Sau o floare cu privirea-n sus.

Când rãsună cornul de la stână
Vreau pentru toţi oamenii să mor.
Clopoţeii stelelor se-ngână,
Presărându-mi clinchetele lor.

Cât de bună-i limpedea cântare
Când topeţte suferinţa grea!
Vreau să fiu copac lângă cărare
Cu piciorul încălţat în nea.

Vreau, când caii sforăie - nebunii!
Să sărut o ramură cu ger.
Ci săltaţi-mi, labe ale lunii,
Ciutura tristeţilor la cer.

******

Ceaţă, vânt, zăpadă şi tăcere

Ceaţă, vânt, zăpadă şi tăcere,
Raza lunii fâlfâie tăcut.
Inima c-o molcomă durere
Îşi aduce-aminte de trecut.

Spulberat, omătul se despică.
Pe-aşa lună, eu, pe-ascuns ieşit.
Îndesându-mi cuşma de pisică,
Casa părintească-am părăsit.

Iarăşi sunt în locurile mele.
M-au uitat? Sau minte mă mai ţin?
Stau mâhnit, ca un gonit de rele,
Reîntors la vechiul meu cămin.

Cuşma mi-o frământ fără cuvinte,
Sufletul prin gânduri mi-l deşir.
De bunicii mei mi-aduc aminte
Şi de-nzăpezitul cimitir.

Toţi vom fi acolo... Poţi să sameni
Viaţa ta cu râs sau cu tumult...
Pentru asta trag aşa spre oameni
Şi-i iubesc pe toţi atât de mult.

Pentru asta inima mi-i moartă
Când privesc al anilor prăpăd...
Vechea casă c-un dulău la poartă,
Parcă ştiu ca n-am s-o mai revăd.

*******

Viscolul prinde colbul să-şi lepede


Viscolul prinde colbul să-şi lepede,
Lunecă-o troică, lunecă repede.
Veselă-n troică, peste întindere,
O tinereţe fuge cu-aprindere.
Unde mi-s oare zilele proaspete?
Dar fericirea ce-am vrut-o oaspete?
Toate pieriră-n iarna salbatică,
Precum această troică zănatică.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut