Anul care tocmai
a plecat a fost şi greu şi uşor, mi-a dăruit şi frumosul şi reversul lui.
Drumul prin cele 365 de zile mi-a oferit şansa să întâlnesc oameni şi… oameni.
Unii vor rămâne pentru totdeauna în sufletul meu, alţii, care doar m-au privit şi nu m-au văzut, au devenit
false amintiri. Unii doar au fost, alţii au răsădit flori şi au presărat stele.
Fiecare cum a
simţit, cum a crezut, cum a putut.
De la fiecare,
însă, am învăţat ceva pentru cât mi-a mai rămas de trăit.
Cred la fel de
mult, poate chiar mai mult decât înainte, în puterea dragostei, în sinceritate,
bunătate şi blândeţe, în gândirea pozitivă, în empatie, în căldura sufletească
şi liniştea unei îmbrăţişări.
Anul în care de
câteva ore am păşit mi-a deschis o cale necunoscută pe care îmi doresc să o
parcurg zâmbind, să nu repet greşelile făcute, să ascult, să accept şi să iert,
să trăiesc clipa şi să împart bucurii, să cred în mine şi să fiu eu însămi, să
mă las călăuzită de lumina divină.
În anul acesta
vreau să iubesc, să număr stelele, să sărut marea şi cerul, să citesc poveştile
din urmele lăsate prin iarbă şi ploi, să dansez desculţ prin roua dimineţii, să
adun culorile fericirii din curcubee, să visez sub clar de lună, să…
Vreau timp cu
mine, cu tine, cu noi…
Vă mulţumesc
tuturor, cunoscuţi şi necunoscuţi, prieteni şi neprieteni, de aproape şi de
departe, pentru răbdare şi îngăduinţă, pentru ce mi-aţi dat şi pentru ce aţi acceptat
să primiţi, pentru lacrimi şi zâmbete, pentru bucuria de a fi fost în acelaşi
timp, în acelaşi gând.
Le cer iertare
multora pentru neputinţa muritorului de rând de a-i fi înţeles, de a fi fost
mai deschisă şi mai apropiată de prezentul lor.
Vă doresc clipe, puzderie de clipe, mai senine, în care
speranţa să fie mereu vie!
Mariana Rogoz Stratulat
Panciu, 01
ianuarie 2016
"Fiecare om ar trebui să se nască încă o dată în
prima zi a lui ianuarie.
Să înceapă o nouă pagină albă. Să își facă o nouă
gaură în curea sau să o încheie cu o gaură mai puțin, în functie de
circumstanțe; dar, mai presus de toate, fiecare om să se încingă de unul singur
încă o dată, cu fața îndreptată înainte și să lase deoparte orice interes legat
de evenimentele apuse și de trecut." - Henry Ward Beecher
*********
"În urmă cu sute de ani, un păstor s-a distrat
în munți, săpând cu bățul său o mică brazdă în pământ. Ce este o mică
brazdă?... Apoi ploaia, zăpada, gerul, vântul, soarele și-au făcut apariția…și
această brazdă s-a scobit, s-a lărgit până a devenit albia unui torent. Poate
că este numai o imagine, dar ea ne învață că același fenomen se produce și cu
ființa umană. Fiecare gând, fiecare sentiment este ca o brazdă săpată în
pământul ei interior, iar toate forțele psihice și spirituale care circulă în
spațiu contribuie deopotrivă la lărgirea acestei brazde.
Astăzi începe un nou an…Oare, nu este momentul să conturați, în mod conștient, o brazdă în sufletul vostru? Concentrați-vă asupra unui gând divin, formulați o dorință divină și trăiți această întreagă zi, astfel ca ele să se imprime în voi. Puterile celeste vor fi anunțate și vor veni să vă susțină strădaniile. Ele vă vor spune zilnic: „Amintește-ți că, în prima zi a anului, a-i săpat o brazdă, continuă să sapi”, iar dacă le ascultați, dacă vă continuați răbdători lucrarea, veți fi străbătuți într-o bună zi de un torent de lumină." - Omraam Mikhaël Aïvanhov
