A.P. …când vorbești într-un anumit fel, trebuie să
fii conștient că felul tău de a vorbi te situează, te așează undeva în lume. Îți
alegi locul social după cum vorbești. Dacă ții cu tot dinadinsul să stai în
subsolul societății, atunci vorbește batjocorind limba! Deci există o ''dietă''
a spiritului care funcționează în primul rând prin maniera de a vorbi. Aș
spune, apoi, că a-ți vorbi bine limba face parte dintre - le-aș numi -
datoriile tale de nativ. Ești acasă în limba ta. Cât de curat sau de murdar îți
place să fie în casa ta? Și-apoi, n-ai nici o răspundere față de cei care au
vorbit o limbă aleasă înaintea ta? Cu fiecare cuvânt stâlcit scufundăm o
întreagă istorie.
Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu/Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieții
*****
Trăiesc şi simt
în limba română. Şi tot în ea vorbesc, gândesc, visez, iubesc…
Toate cuvintele
îmi sunt prietene, însoţindu-mă oriunde şi oricând, oferindu-mi o gamă imensă
de sensuri pentru a-mi colora comunicarea cu semenii.
Îi mulţumesc
pentru bogăţie şi splendoare, pentru acurateţe şi limpezime, pentru claritate
şi curaj, şi pentru multe, multe alte frumuseţi ce mi le dăruieşte cu
generozitate.
********
Nichita
Stănescu: „Limba română este patria mea”
„A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi – gîndire
nu se poate face decît numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre
limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi
decît exprimată în limba română. … Ce patrie minunată este această limbă! Ce
nuanță aparte îmi dau seama că ea are! Această observație, această relevație am
avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă.”
„Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și
frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba
în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt,
avem două părți coincidente, odată este patrie de pămînt și de piatră și încă
odată este numele patriei de pămînt și de piatră.
Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu
este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele
munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru
mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.”
