Astă seară vă
dăruiesc gânduri de rouă
cu care Grigore
Vieru a binecuvântat cuvântul.
Postaţi şi voi
fire de iarbă,
pulbere de stele, singurătăţi şi dragoste,
adică versuri
(poezii)
semnate de cel ce a scris "Liniştea lacrimii".
semnate de cel ce a scris "Liniştea lacrimii".
Vă mulţumesc!
********
A căzut cerul din ochii tăi
de Grigore Vieru
A căzut cerul din ochii tăi
Şi s-a fărâmiţat.
A căzut de pe faţa ta soarele
Şi-a îngheţat.
Încremenit e vântul cel răcoros
Fără harnicele tale mâini.
Căutându-te pe tine,
S-au tăinuit izvoarele-n ţărâni.
Ca un pom doborât
Însuşi graiul
Parcă se aude căzând.
Doamne, atât de singur,
Atât de singur
N-am fost nicicând!
Şi s-a fărâmiţat.
A căzut de pe faţa ta soarele
Şi-a îngheţat.
Încremenit e vântul cel răcoros
Fără harnicele tale mâini.
Căutându-te pe tine,
S-au tăinuit izvoarele-n ţărâni.
Ca un pom doborât
Însuşi graiul
Parcă se aude căzând.
Doamne, atât de singur,
Atât de singur
N-am fost nicicând!
“Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de
iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai
fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră,
umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer - şi nu vor mai fi nici copii atunci...”
Grigore Vieru
