Vouă vă place
măgarul?
Mie, foarte
mult!
O vietate sfântă
(prezentă la naşterea lui Iisus), simplă şi fără pretenţii, gălăgioasă uneori,
dar introvertită, penibil de încăpăţânată, cinstită şi cu personalitate,
purtându-şi cu demnitate sărăcia sau o anume bogăţie ce nu indică nobleţe ci
mai degrabă o nobilitate veche, divină, foarte răbdătoare cu ea dar şi cu cei cărora le cară desagii,
învăţându-i să se rezume în viaţă doar la strictul necesar.
Aş adăuga că măgarul
e foarte grijuliu cu sufletul tău, dăruindu-ţi respirul bunătăţii lui de animal
privit cu dispreţ, de cele mai multe ori.
********
(...) Superb. Și monumental. Măgarul se proiectează brusc pe-un cer suprem... Și ar fi bine să fim atenți la virtuțile lui, la măgarul din noi, neglijat sau disprețuit, la cărăușia pe care o datorăm comunității, ca și la umilitatea cu care înțelege să intre în lume mesajul divin. Lumea nu e dusă în spate de vedete, lumea e dusă în spate de această vietate anonimă, simplă, îndurătoare, răbdătoare, nobilă fără ostentație, săracă, dar camuflând o prețioasă bogăție interioară, gălăgioasă uneori, dar de fapt introvertită...
Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu/Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieții.