“Noi suntem ca un cântec, nu credeţi?
Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit
spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit.
Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată,
îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna.
Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă
cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp.
Amâni doar
sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un
sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită
de tăcere.
Când tăcerea e mai puternică decât muzica.” - Octavian Paler
Când tăcerea e mai puternică decât muzica.” - Octavian Paler
*******
Să trăim frumuseţea clipei bucurându-ne de oamenii
de lângă noi, admirând liniştea adâncă a universului, colorând cu zâmbete
viaţa, ascultând magia calmă a sunetelor, iertând şi iubind necondiţionat.
Vă îmbrăţişez cu lumina zborului divin!
Noi
Tu eşti aerul
ce focului
dă viaţă.
Eu, aerul
ce curge-n apă
– dimineaţă.
Suntem respirul
îmbrăţişărilor
de gheaţă.
Foc şi apă,
îndrăgostiţi
uitaţi
în ceaţă.
(Foc
şi Apă – 2014)
+++++++
Amândoi
Ochii mei
te sărută,
buzele mele
caută
buzele tale
până când
stelele
se contopesc
într-o spirală
albastră,
prelungă...
Ochii tăi
s-au prins
de ramurile
cerului...
(Foc
şi Apă – 2014)
