luni, 11 ianuarie 2016

Timpul meu, timpul tău, timpul...



Opreşte-te în timpul meu, în clipa mea!
Pentru a trăi, pentru a simţi, pentru a iubi…

*********

"Timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim şi dăm înapoi la ordinele lui, greşeala noastră e că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară." - Jose Saramago



Timpul! Obişnuitul, firescul din existenţa noastră căruia nu prea îi dăm importanţă.
Trecem prin el preocupaţi de nimicurile efemere ale vieţii, construind, acumulând, cercetând…
Dar nimic nu este durabil şi veşnic. În tot ceea ce facem ne regăsim starea de muritor.
Piramidele şi multe alte construcţii ridicate de-a lungul istoriei, regimurile politice, indiferent de culoare şi orientare, chiar şi stelele, galaxiile, toate, toate vor avea un sfârşit. Un sfârşit prin care ceea ce va fi, va deveni prezent, iar ceea ce este prezent va deveni trecut.

Timpul! Timpul ne vinde şi ne cumpără!
Secunde, ore, zile… ani… - naştere, suferinţe, lacrimi, fericire, zâmbete, iubire… moarte.
Timpul acumulează, noi ne risipim în activităţi bizare.
El se joacă cu noi, ne atrage într-un joc necunoscut nouă, lăsându-ne să credem că suntem învingători. Adevărul e că timpul are rolul principal, iar noi suntem marionetele lui.
Timpul se rostogoleşte peste noi fără să privească înapoi, timpul ne maturizează, timpul ne transformă, timpul ne răpește persoanele și momentele dragi, timpul ne dezvoltă, timpul ne coboară, timpul ne dă viață, timpul ne omoară, timpul creează, timpul distruge, timpul ne dă, timpul ne ia; timpul fiind astfel o dimensiune a Universului în care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor din viața oamenilor. Timpul nu stă niciodată pe loc, nu staționează în nici o gară, nu se oprește niciodată, el merge mereu înainte și niciodată înapoi.

Şi oricât ne încăpăţânăm să aflăm ce este timpul, el rămâne în continuare un mister prin existenţa inexistenţei lui.

11 ianuarie 2016



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut