Opreşte-te în
timpul meu, în clipa mea!
Pentru a trăi,
pentru a simţi, pentru a iubi…
*********
"Timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce
mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim şi dăm înapoi la ordinele
lui, greşeala noastră e că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară." - Jose Saramago
Timpul!
Obişnuitul, firescul din existenţa noastră căruia nu prea îi dăm importanţă.
Trecem prin el
preocupaţi de nimicurile efemere ale vieţii, construind, acumulând, cercetând…
Dar nimic nu
este durabil şi veşnic. În tot ceea ce facem ne regăsim starea de muritor.
Piramidele şi
multe alte construcţii ridicate de-a lungul istoriei, regimurile politice,
indiferent de culoare şi orientare, chiar şi stelele, galaxiile, toate, toate
vor avea un sfârşit. Un sfârşit prin care ceea ce va fi, va deveni prezent, iar
ceea ce este prezent va deveni trecut.
Timpul! Timpul
ne vinde şi ne cumpără!
Secunde, ore,
zile… ani… - naştere, suferinţe, lacrimi, fericire, zâmbete, iubire… moarte.
Timpul
acumulează, noi ne risipim în activităţi bizare.
El se joacă cu
noi, ne atrage într-un joc necunoscut nouă, lăsându-ne să credem că suntem
învingători. Adevărul e că timpul are rolul principal, iar noi suntem
marionetele lui.
Timpul se rostogoleşte peste noi fără să privească înapoi,
timpul ne maturizează, timpul ne transformă, timpul ne răpește persoanele și
momentele dragi, timpul ne dezvoltă, timpul ne coboară, timpul ne dă viață,
timpul ne omoară, timpul creează, timpul distruge, timpul ne dă, timpul ne ia;
timpul fiind astfel o dimensiune a Universului în care se ordonează succesiunea
ireversibilă a fenomenelor din viața oamenilor. Timpul nu stă niciodată pe loc,
nu staționează în nici o gară, nu se oprește niciodată, el merge mereu înainte
și niciodată înapoi.
Şi oricât ne
încăpăţânăm să aflăm ce este timpul, el rămâne în continuare un mister prin
existenţa inexistenţei lui.
11 ianuarie 2016
