luni, 22 februarie 2016

O nouă zi



Bună dimineaţa!
Îţi doresc o săptămână frumoasă,
binecuvântată cu reuşite în toate,
cu momente fericite,
cu îngăduinţă şi înţelegere!
Să-ţi fie ziua iubire şi zâmbet!
Fii sigur că viaţa conspiră în favoarea ta!
Te îmbrăţişez cu bucurie!


Constantin  Brâncuşi  - Cumințenia Pământului



Sculptată într-un bloc de calcar crinoidal găsit de Brâncuși în catacombele Parisului, Cumințenia Pământului (1907) a făcut obiectul unor dezbateri aprinse încă din momentul primei sale expuneri la expoziția Tinerilor Artiști din București în 1910. Cumințenia Pământului, împreună cu predecesoarea ei stilistică Figura Antica (1907), simbolizează un moment de schimbare de paradigmă în creația lui Brâncuși. Cele două sculpturi stau mărturie unui moment singular în opera artistului, reprezentând o ruptură de creațiile anterioare, dar în același timp neavând nicio descendență stilistică in opera realizată după 1910. Singularitatea Cumințeniei Pământului în creația artistului este emblematică pentru singurătatea și expresivitatea emoțională a figurii.
Mica figură este reprezentată nud, într-o poziție așezată cu genunchii strânși și cu brațele împreunate sub sâni. Postura de pioșenie a figurii exprimă un moment de meditație si interiorizare. Detaliile sculpturale sunt reduse la essență, chipul vag abia schițat. Privirea, sugerată cu câteva lovituri delicate dar ferme de daltă, pare pierdută într-un spațiu atemporal al tăcerii, unde lumea neolitică si cea modernă sunt puse în legătură prin simplitatea formei și accentul pe opacitatea materialității. Ambivalența figurii stă în dialogul ei cu exteriorul, privirea deschisă spre exterior este pusă în contrast cu poziția restrânsă, chiar submisivă a corpului; exterioritatea privirii este juxtapusă cu interioritatea poziției corpului. Figura poate fi privită ca o reducere la esența feminității: femeia în acea perioadă ocupa o poziție echivocă de supunere în societatea tradițională, dar în același timp era și ființă generatoare de viată. Cumințenia Pământului constituie așadar nu numai un moment crucial în traiectoria artistică a lui Brâncuși, dar si o creație care încorporează anxietatea rupturii de trecut și perspectivele unui viitor incert.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut