În liniştea nopţii
Am ieşit puţin pe
terasă, ca în fiecare seară.
Aproape de miezul
nopţii ies pentru a îmbrăţişa cerul, pentru a schimba câteva vorbe cu stelele,
cu luna...
E linişte. O
linişte caldă ce-mi pătrunde în suflet, în ochi, în fiecare clipă ce o trăiesc
intens.
Pe cerul întunecat
doar câteva stele răzleţe clipesc somnoroase. Undeva, spre nord, se aud luptele
norilor. Tunete şi fulgere aruncă combatanţii în toate direcţiile apropiindu-se
repede de zona în care locuiesc.
Se pare că
liniştea va fi destrămată foarte curând.
Mă retrag în casă,
zâmbind unui gând fugar.
Totuşi câteva
picături de ploaie ar prinde bine pământului însetat, sufletului atins de
arşiţa dorului.
Să fie o ploaie
curată, dătătoare de viaţă şi speranţe!
Panciu, 23 iunie
2016
