Lumina
Sfârşit de iunie cu soare şi adieri uşoare de vânt.
E sărbătoare. Lumina se strecoară jucăuş în orice
colţ de viaţă.
Merg spre lumină. Ştiu că ea mă poate duce dincolo
de orice formă, dincolo de orice senzaţie, de orice noţiune… Spaţiul în jurul
meu devine imens, fără margini, infinit.
Soarele mă atrage spre inima lui, spre Cuvânt.
E Lumina Divină ce trezeşte în mine dorinţa şi
dragostea. De zbor, de clipă, de viaţă.
Lumina este simbolul patristic al luminii cereşti şi
al veşniciei.
Cândva, sufletul meu, toate sufletele despărţite de
trupurile lor, spune sfântul Bernard, “se vor cufunda într-un ocean nesfârşit
de lumină veşnică şi într-o veşnicie luminoasă. Polul luminii este amiaza care,
în sens simbolic, este clipa neclintită… ora prestigioasă a inspiraţiei divine…
intensitatea luminoasă a aflării faţă în faţă cu Dumnezeu.”
Lumina e calea înălţării, mântuirea şi fericirea
divină.
Păşesc pe cale însoţită de o lumină albă, blândă şi
răbdătoare.
Sunt liberă şi fericită!
Sunt!
Panciu, 29 iunie 2016
***
Lumina
Ochii îşi sting lumina
în braţe de
flori…
Adoarme gândul
în
purpuriul paşilor…
Îngeri coboară pe fire de vis…
Viaţa pulsează
iubire...
cuvânt…
infinit…
În suflet a nins…
rouă…
chemare…
surâs…
Aproape Unul, ed. PIM, Iaşi, 2015
Rassoulli - Surrendering
