Îți dăruiesc visul și bucuria unei dimineți senine,
șoapta luminii și frumusețea gândului-gând,
un zâmbet și o îmbrățișare!
Cu dragoste!
***
Îmi sunt privirile...
Îmi ești pasăre albă-n zbor,
misterul sfânt al apei din
izvor;
îmi ești și vraja nopții
adormite
și bucuria zilei înflorite.
Îți sunt în noaptea-ntunecată
lumina dragostei curată;
m-aștern covor de iarbă crudă
să fiu dorința ta zăludă.
Îți sunt în zori de zi cântare,
prinos de zâmbet și-alinare;
mă scutur ploaie de culori
cu raze calde și cu flori.
Îți sunt, aș vrea să fiu
uitarea clipei în pustiu,
o mângâiere peste viață,
o fericire-n dimineață.
Și aș mai vrea să te sărut
pe tâmpla dorului pierdut,
pe timpul risipit în vânt,
pe-nțelepciunea din cuvânt.
Mariana Rogoz Stratulat
Suflet de cocor, ed. PIM, Iași, 2011
