miercuri, 20 iulie 2016

Îmi sunt privirile...



Îți dăruiesc visul și bucuria unei dimineți senine,
șoapta luminii și frumusețea gândului-gând,
un zâmbet și o îmbrățișare!
Cu dragoste!

***
Îmi sunt privirile...

Îmi ești pasăre albă-n zbor,
misterul sfânt al apei din izvor;
îmi ești și vraja nopții adormite
și bucuria zilei înflorite.

Îți sunt în noaptea-ntunecată
lumina dragostei curată;
m-aștern covor de iarbă crudă
să fiu dorința ta zăludă.

Îți sunt în zori de zi cântare,
prinos de zâmbet și-alinare;
mă scutur ploaie de culori
cu raze calde și cu flori.

Îți sunt, aș vrea să fiu
uitarea clipei în pustiu,
o mângâiere peste viață,
o fericire-n dimineață.

Și aș mai vrea să te sărut
pe tâmpla dorului pierdut,
pe timpul risipit în vânt,
pe-nțelepciunea din cuvânt.

Mariana Rogoz Stratulat
Suflet de cocor, ed. PIM, Iași, 2011


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut