Fiecare clipă e bucuria vieţii, e
bucuria de a trăi acum, de a călători cu seninătate spre lumină.
Soarele ne zâmbeşte vesel dându-ne energie, iubire şi lumină în fiecare dimineţă.
Să-i zâmbim şi noi, să mulţumim pentru încă o zi de viaţă.
Să o trăim cu pasiune şi entuziam, să
ne orientăm atenţia şi gândurile către valorile noastre lăuntrice şi către ceea
ce putem iubi.
Să mulţumim, să iertăm, să dăruim, să
trăim în planul inimii noastre şi în adevărul ei.
Călătoria către lumină începe cu
imaginea mentală a frumuseţii şi a binelui create prin credinţă şi iubire.
Daţi-vă răgaz să dialogaţi cu
sentimetele şi trăirile voastre interioare.
Urcaţi în taina sufletului vostru
pentru a vă descoperi ca iubire.
Vă îmbrăţişez cu dragoste,
Mariana
Panciu, 28 iulie 2016
***
Îţi
cer...
Îţi cer
iertare
pentru nevoia
de singurătate,
pentru
ascunderea mea
în
rostogolirea culorilor,
pentru
îmbrăţişarea pietrelor
cu liniştea
zborului,
pentru braţele
ridicate
spre vârtejul cerului,
pentru a
desface
fiecare cuvânt
în şuviţe
tainice
de început şi
sfârşit...
Îţi cer
iertare
că am adormit
în noaptea
somnului tău!
Mariana Rogoz
Stratulat
Suflet de cocor, ed. PIM, Iaşi, 2011
***
“Dimineața, când
vă treziți, începeți prin a surâde întregii lumi. Salutați cu prietenie
întreaga creație: „Bună ziua, bună ziua… ” Dacă vă obișnuiți astfel, veți
constata în curând că, și dacă sunteți singuri, nu veți simți singurătatea în
nici o clipă a zilei, fiindcă din toate părțile vă vor reveni niște ecouri:
„Bună ziua, bună ziua, bună
În fiecare zi
trebuie să vă gândiți să reluați contactul cu lumea. Când oamenii pleacă de
acasă, de ce sunt chirciți în interior? Ei îi văd și îi ascultă pe alții în
calea lor, dar nu îi privesc, îi nesocotesc… Cu atât mai mult, ei nu se gândesc
că întreg pământul este populat cu niște creaturi care merită să li se trimită
cel puțin un gând prietenesc, să li se ureze ceva bun: lumina, pacea, bucuria…
Oare este atât de greu pentru ei să se deschidă, să surâdă, să facă primul pas?
Ei îi așteaptă pe alții să îl facă și, până atunci, ei se plâng că sunt
singuri. Să-și schimbe atitudinea și nu se vor mai simți niciodată singuri.”
Omraam Mikhaël Aïvanhov
***