joi, 28 iulie 2016

Îţi cer...



Fiecare clipă e bucuria vieţii, e bucuria de a trăi acum, de a călători cu seninătate spre lumină.
Soarele ne zâmbeşte vesel  dându-ne energie, iubire şi lumină în fiecare dimineţă.
Să-i zâmbim şi noi,  să mulţumim pentru încă o zi de viaţă.
Să o trăim cu pasiune şi entuziam, să ne orientăm atenţia şi gândurile către valorile noastre lăuntrice şi către ceea ce putem iubi.
Să mulţumim, să iertăm, să dăruim, să trăim în planul inimii noastre şi în adevărul ei.
Călătoria către lumină începe cu imaginea mentală a frumuseţii şi a binelui create prin credinţă şi iubire.
Daţi-vă răgaz să dialogaţi cu sentimetele şi trăirile voastre interioare.
Urcaţi în taina sufletului vostru pentru a vă descoperi ca iubire.

Vă îmbrăţişez cu dragoste,
Mariana

Panciu, 28 iulie 2016


***
Îţi cer...

Îţi cer iertare
pentru nevoia de singurătate,
pentru ascunderea mea
în rostogolirea culorilor,
pentru îmbrăţişarea pietrelor
cu liniştea zborului,
pentru braţele ridicate
spre vârtejul cerului,
pentru a desface
fiecare cuvânt
în şuviţe tainice
de început şi sfârşit...


Îţi cer iertare
că am adormit
în noaptea somnului tău!

Mariana Rogoz Stratulat
Suflet de cocor, ed. PIM, Iaşi, 2011

***

“Dimineața, când vă treziți, începeți prin a surâde întregii lumi. Salutați cu prietenie întreaga creație: „Bună ziua, bună ziua… ” Dacă vă obișnuiți astfel, veți constata în curând că, și dacă sunteți singuri, nu veți simți singurătatea în nici o clipă a zilei, fiindcă din toate părțile vă vor reveni niște ecouri: „Bună ziua, bună ziua, bună
În fiecare zi trebuie să vă gândiți să reluați contactul cu lumea. Când oamenii pleacă de acasă, de ce sunt chirciți în interior? Ei îi văd și îi ascultă pe alții în calea lor, dar nu îi privesc, îi nesocotesc… Cu atât mai mult, ei nu se gândesc că întreg pământul este populat cu niște creaturi care merită să li se trimită cel puțin un gând prietenesc, să li se ureze ceva bun: lumina, pacea, bucuria… Oare este atât de greu pentru ei să se deschidă, să surâdă, să facă primul pas? Ei îi așteaptă pe alții să îl facă și, până atunci, ei se plâng că sunt singuri. Să-și schimbe atitudinea și nu se vor mai simți niciodată singuri.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

***


***