Hai să trăim
frumos!
Să trăim viaţa!
Să fim printre
"cei zece".
***
E o întrebare
veche, întrebarea lui Avraam către Dumnezeu, înaintea condamnării Sodomei. Care
trebuie să fie, înăutrul unei comunităţi, proporţia dintre bine şi rău, astfel
încât comunitatea cu pricina să fie iertată, ocolită de pedeapsa ultimă? Câţi
dintre locuitorii unei cetăţi trebuie să fie buni, pentru ca răul din ea să nu
duca la dezastru? Măcar zece, sună răspunsul Domnului, după intermedierea
patetică a lui Avraam. Zece. Adică foarte puţini. Nu se cere ca binele să fie majoritar, nici în fiinţa colectivă a planetei, nici în
viaţa individului izolat. Se cere doar ca binele să existe, să fie
identificabil, fie şi într-un dozaj minimal. Dacă e prezent, lucrează
homeopatic, ca drojdia în alcătuirea aluatului. Lumea poate fi, deci, salvată,
dacă drojdia reţetei ei originare se păstrează, dacă fiecare din locuitorii ei
se va strădui să fie numărat printre ”cei zece''.
---Andrei Pleşu, Despre frumuseţea uitată a vieţii
---Andrei Pleşu, Despre frumuseţea uitată a vieţii
***
„Dacă îţi acorzi
un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă
şi nepătimaşă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă)
funcţionează. Şarpanta lumii (încă) ţine. Mai există încă oameni întregi,
tradiţii vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conţine
încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă
să ia în serios agitaţia noastră propagandistică, spaimele noastre
apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos.“
- Andrei Pleşu
