Astă noapte, la Panciu, ca de obicei, (zilnic sunt cutremure
în zona mea - mai blânde sau mai agitate) s-a scuturat pământul de câteva
supărări pe care nu le mai suporta.
Cu furie la început, dar s-a liniștit apoi.
Deocamdată!
Vreo 2-3 cărți au sărit din bibliotecă și cam atât.
A urmat o liniște adâncă în care s-a cuibărit un gând:
Ce mici și neputincioși suntem în fața naturii!
