miercuri, 26 octombrie 2016

Cer și mare





Cer și mare

M-aș dezbrăca de mine,
de lume și de ani...
Să fiu văzduh și mare,
un gând legat
de frunza ta, de  dorul tău,
un fir de iasomie,
un mac
în somnul nopții,
o poezie...

Nu știu să număr
clipele,
nici orele, nici norii...

Dar sunt atât de fericită
încât nici ploaia
nu mai plânge,
nici pașii
nu se mai opresc.

O pasăre însingurată
și-aruncă penele
în cer...

Mariana Rogoz Stratulat
Panciu, 26 octombrie 2016



Foto: arhiva personală
Acropole, Grecia - 4 octombrie 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut