Hai să ne
jucăm...
Hai să ne
jucăm de-a copacii!
Eu îţi cuprind
cu ramurile
mele
durerile
înmuguririi
unui surâs pe
cer.
Tu îmi
umbreşti
cu trunchiul
tău
taina
ghiocului ascuns
în iarba arsă
de dor.
Eu îţi botez
cu frunzele
mele
lacrimile
înfloririi
unei priviri
trufaşe.
Tu îmi răsfiri
cu rădăcinile
tale
anii din
clepsidra de lumină
scursă
dintr-un con de umbră.
Hai să ne
jucăm de-a tu şi eu!
(Suflet de cocor – 2011)
**************
"Noi
datorăm totul naturii: toate elementele din care corpul nostru este format, tot
ce ne permite să existăm, apa, hrana, aerul pe care îl respirăm, lumina şi
căldura soarelui, materialele din care ne confecţionăm hainele, casele,
uneltele noastre etc. Pe drept cuvânt, unele persoane pot fi foarte mândre de
talentele, de ingeniozitatea lor, dar de unde au obţinut ele materialele din
care îşi fabrică instrumentele, aparatele şi chiar operele lor de artă? Din
natură.
Natura ne dă totul, dar ceea ce noi luăm este înscris undeva în amănunt. Sunt nişte datorii ce le contractăm faţă de ea pe care trebuie să le achităm. Cum? Cu o monedă care se numeşte respect, recunoştinţă, iubirea şi voinţa de a studia tot ce este scris în marea sa carte. A plăti înseamnă a da ceva în schimb, şi tot ceea ce inima, inteligenţa noastră, sufletul şi spiritul nostru sunt capabile să producă bun poate constitui o modalitate de plată. În planul fizic, noi suntem limitaţi, iar natura nu ne va cere să îi înapoiem hrana, apa, aerul sau razele soarelui de care am beneficiat. În planul spiritual, posibilităţile noastre sunt însă infinite, şi acolo putem înapoia chiar de o sută de ori tot ceea ce am primit."
Omraam Mikhaël Aïvanhov
___________
Foto: arhiva
personală
Grădina mea, Panciu, 2013