miercuri, 19 octombrie 2016

Hai să ne jucăm...



Hai să ne jucăm...

Hai să ne jucăm de-a copacii!

Eu îţi cuprind
cu ramurile mele
durerile înmuguririi
unui surâs pe cer.

Tu îmi umbreşti
cu trunchiul tău
taina ghiocului ascuns
în iarba arsă de dor.

Eu îţi botez
cu frunzele mele
lacrimile înfloririi
unei priviri trufaşe.

Tu îmi răsfiri
cu rădăcinile tale
anii din clepsidra de lumină
scursă dintr-un con de umbră.

Hai să ne jucăm de-a tu şi eu!

(Suflet de cocor – 2011)

**************


"Noi datorăm totul naturii: toate elementele din care corpul nostru este format, tot ce ne permite să existăm, apa, hrana, aerul pe care îl respirăm, lumina şi căldura soarelui, materialele din care ne confecţionăm hainele, casele, uneltele noastre etc. Pe drept cuvânt, unele persoane pot fi foarte mândre de talentele, de ingeniozitatea lor, dar de unde au obţinut ele materialele din care îşi fabrică instrumentele, aparatele şi chiar operele lor de artă? Din natură.

Natura ne dă totul, dar ceea ce noi luăm este înscris undeva în amănunt. Sunt nişte datorii ce le contractăm faţă de ea pe care trebuie să le achităm. Cum? Cu o monedă care se numeşte respect, recunoştinţă, iubirea şi voinţa de a studia tot ce este scris în marea sa carte. A plăti înseamnă a da ceva în schimb, şi tot ceea ce inima, inteligenţa noastră, sufletul şi spiritul nostru sunt capabile să producă bun poate constitui o modalitate de plată. În planul fizic, noi suntem limitaţi, iar natura nu ne va cere să îi înapoiem hrana, apa, aerul sau razele soarelui de care am beneficiat. În planul spiritual, posibilităţile noastre sunt însă infinite, şi acolo putem înapoia chiar de o sută de ori tot ceea ce am primit."

Omraam Mikhaël Aïvanhov



___________

Foto: arhiva personală
Grădina mea, Panciu, 2013